stolohan sm [At: AR (1834), 66¹/27 / V: (înv) ~locan, (reg) ~lovan / Pl: ~i, ~e sn / E: ns cf bolovan] 1 (Mol; Trs) Bucată (mare) de piatră, de pământ etc. Vz bolovan, stâncă. 2 (Pan) Bulgăre sau cocoloș (de brânză, de caș, de unt, de sare etc.) 3 (Reg) Porțiune întărită la pulpa animalelor.

stolohán m. (amestec din lostopană și bolohan). Est. Bulgăre mare (rev. I. Crg. 9,27. Nț.). – Și -cán. În Maram. și -ván.

stolocan sm vz stolohan

stolovan sm vz stolohan

stolohan (-ni), s. m. – (Maram.) Cocoloș, bulgăre. Origine expresivă, cf. bolovan. – Der. stolohăni, vb. (a face ghemotoc, a face cocoloașe); storogăni (var. storoni), vb. (Mold., a ciomăgi, a altoi).

stolohan, stolohani, s.m. (reg.) 1. bucată mare de piatră, de pământ etc.; bolovan, stâncă. 2. bulgăre sau cocoloș (de brânză, de caș, de unt, de sare etc.). 3. porțiune întărită la pulpa animalelor.