opțiuni
  • info

2 intrări

19 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

stoloipan[1] smf, a vz toroipan

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

TOROIPAN, toroipane, s. n. (Reg. și fam.) Ciomag, măciucă, bâtă. ◊ Loc. adv. Cu toroipanul = cu forța. – Et. nec.

TOROIPAN, toroipane, s. n. (Reg. și fam.) Ciomag, măciucă, bâtă. ◊ Loc. adv. Cu toroipanul = cu forța. – Et. nec.

ștoloipan, ~ă smf vz toroipan

toloipan, ~ă smf vz toroipan

toroipan, ~ă [At: POLIZU / V: (reg) ștoloi~, toloi~ / Pl: ~i, ~e / E: ns cf toropală1] (Mun) 1 sn Băț noduros, mai gros la un capăt Si: bâtă, ciomag, măciucă, (reg) toropală1. 2 smf (Fig) Persoană voinică. 3 sn (Îlav) Cu ~ul Cu forța.

toroipăni vt [At: ISPIRESCU, U. 57 / Pzi: ~nesc / E: toroipan] (Reg) 1 A ciomăgi (1). 2 (Pex) A ucide cu toroipanul (1).

TOROIPAN, toroipane, s. n. (Munt.) Băț noduros, mai gros la un capăt; măciucă, ciomag, bîtă. Așa cum surîdea sprijinit în baston... chiar că se cerea grabnic măturat de un toroipan fără cruțare. C. PETRESCU, A. R. 28. Își luă însă toroipanul pe care și-l cioplise el dintr-un lemn nodoros de măslin sălbatec. ISPIRESCU, U. 30. Un uriaș cu mînile întinse-n sus, ținînd în dreapta un toroipan ridicat. CARAGIALE, N. F. 33.

toroipan n. măciucă nodoroasă, ciomag mare: cu toroipanul în spinare ISP. [Derivat ca și toropală din toropì].

toroĭpán n., pl. e (var. din toropală. Cp. și cu ngr. tò rópalon, cĭomagu). Munt. Iron. Cĭomag mare.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

toroipan (reg., fam.) s. n., pl. toroipane

toroipan (reg., fam.) s. n., pl. toroipane

toroipan s. n., pl. toroipane

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TOROIPAN s. v. bâtă, ciomag, măciucă.

toroipan s. v. BÎTĂ. CIOMAG. MĂCIUCĂ.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

stoloipan, -ă, adj., s.m. și f. (reg.) prost.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a lua (pe cineva) în toroipan expr. (pop. – d. bărbați) a avea contact sexual (cu cineva)

a pune toroipanul (pe cineva) expr. 1. (pop.) a bate rău de tot. 2. (d. bărbați) a avea contact sexual (cu o femeie).

a zbârli sparanghelu’ / toroipanul expr. (pop.) a avea o erecție.

toroipan, toroipane s. n. 1. (reg.) ciomag, măciucă. 2. penis erect.

Intrare: stoloipan
stoloipan
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: toroipan
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • toroipan
  • toroipanul
  • toroipanu‑
plural
  • toroipane
  • toroipanele
genitiv-dativ singular
  • toroipan
  • toroipanului
plural
  • toroipane
  • toroipanelor
vocativ singular —
plural —
ștoloipan
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
toloipan
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

toroipan, toroipanesubstantiv neutru

  • 1. regional familiar Bâtă, ciomag, măciucă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: bâtă ciomag măciucă
    • format_quote Așa cum surîdea sprijinit în baston... chiar că se cerea grabnic măturat de un toroipan fără cruțare. C. PETRESCU, A. R. 28. DLRLC
    • format_quote Își luă însă toroipanul pe care și-l cioplise el dintr-un lemn nodoros de măslin sălbatec. ISPIRESCU, U. 30. DLRLC
    • format_quote Un uriaș cu mînile întinse-n sus, ținînd în dreapta un toroipan ridicat. CARAGIALE, N. F. 33. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.