STOLNICIE, stolnicii, s. f. Slujba, funcția stolnicului (1), calitatea de stolnic; perioadă în care cineva deținea această slujbă. – Stolnic + suf. -ie.

stolnicie sf [At: TDRG / Pl: ~ii / E: stolnic + -ie] 1 Demnitate sau funcție de stolnic (1). 2 Perioadă în care un boier avea demnitatea sau funcția de stolnic (1). 3 Instituție administrativă care se află sub conducerea stolnicului (2). 4 Clădire în care se află instituția de stolnicie (3).

STOLNICIE s. f. Slujba, funcția stolnicului (1), calitatea de stolnic; perioadă în care cineva deținea această slujbă. – Stolnic + suf. -ie.

STOLNICIE f. ist. 1) Funcție de stolnic. 2) Durata acestei funcții. /stolnic + suf. ~ie

stolnicíe f. Calitatea de stolnic. Locu unde lucra el.

stolnicie s. f., art. stolnicia, g.-d. art. stolniciei; pl. stolnicii, art. stolniciile (desp. -ci-i-)

!stolnicie s. f., art. stolnicia, g.-d. stolnicii, art. stolniciei; pl. stolnicii, art. stolniciile

stolnicie s. f., art. stolnicia, g.-d. art. stolniciei; pl. stolnicii

stolnicie s.f. (înv.) 1. slujba, funcția stolnicului domnesc; calitatea de stolnic; perioadă în care cineva deținea această slujbă. 2. instituție administrativă care se afla sub conducerea stolnicului; clădire în care se afla această instituție.