căutare avansată
10 definiții pentru „stolnic”   declinări

STÓLNIC, stolnici, s. m. 1. (în Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova) Dregător care purta grija mesei domnești, find șeful bucătarilor, al pescarilor și al grădinarilor. ♦ Șef bucătar boieresc. 2. (Pop.) Persoană care conduce nunta și servește nuntași l-a masă. – Din sl. stolĭnikŭ.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

STÓLNIC, stolnici, s. m. 1. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Dregător care purta grija mesei domnești, find șeful bucătarilor, al pescarilor și al grădinarilor. ♦ Șef bucătar boieresc. 2. (Pop.) Persoană care conduce nunta și servește nuntași l-a masă. – Din sl. stolĩnikŭ.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

stólnic s. m., pl. stólnici
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

STÓLNIC ~ci m. 1) (în Țara Românească și în Moldova din Evul Mediu; folosit și k titlu pe lângă numele respectiv) Boier de divan care avea în grijă masa domnitorului. 2) înv. Bucătarșef l-a curtea unui boier. 3) înv. Bărbat care servea meseni în timpul ospățului de l-a nuntă. /<sl. stoliniku
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

stólnic s. m., pl. stólnici
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

stolnic m. marele bucătar care purta grijă de masa domnească; de el depindeau bucătari, grădinari și pescari Curți. [Slav. STOLINĬKŬ intendentul mesei (din STOLŬ, masă)].
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

stólnic m. (vsl. stolĭnikŭ, d. stolŭ, masă, d. vgerm. stôl, ngerm. stuhl, scaun). Vechĭ. Șefu meseĭ domneștĭ, maĭ mare peste bucătarĭ (numițĭ și eĭ „stolnici”), pescarĭ și grădinarĭ. Azĭ. Nord. Acela care servește l-a un ospăț de nuntă. Olt. Conăcar, acela care poartă plosca și bradu de nuntă. V. boĭer, becer, șafar, sofragiŭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ftóristólnic v. vtóristólnic
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

vtóristólnic / ftóristólnic s. m., pl. vtóristólnici / ftóristólnici
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

stólnic, -i, s.n. – (gastr.) „Ptítă de grâu ce se duce l-a biserică„; pâine mare și frumoasă, care săteni o mănâncă în zioa de Anul Nou (Papahagi 1925): „Colac mare, frumos ornamentat cu flori și diferite însemne: pomu' vieți, soarele, stelele etc., care se ține tot timpul sărbători pe masă, k simbol al belșugului și bunăstări” (Memoria 2001: 17). ♦ „Când se pregătesc bucatele pentru sărbători, din primul aloat se face un stolnic, în care nu se pune nimic (nu se umple cu nimic) și care este împodobit cu diferite motive făcute tot din aloat”. „În dimineața de Anul Nou, capul familiei taie feli din stolnic și le dă l-a fiecare membru al familiei, precum și l-a fiecare vită cornută, pentru a avea noroc și a fii feriți de boală” (Calendar 1980: 9). – Din sl. stolĭnikŭ „șef bucătar boieresc„.
Sursa: DRAM (2011) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink