stolit¹, ~ă a [At: M. COSTIN, LET. I, 280/27 / Pl: ~iți, ~e / E: stol¹] (Înv) 1 Grupat în coloane, stoluri² (1). 2 Așezat în linie de bătaie.

stolit², ~ă a [At: CANTEMIR, ap. DDRF / Pl: ~iți, ~e / E: stoli²] 1 (Înv) Împodobit.

stoli¹ vtr [At: M. COSTIN, LET. I, 224/38 / Pzi: ~lesc / E: stol] (Îvr) 1-2 A (se) grupa în stoluri² (1). 3-4 (Pex) A (se) așeza în linie de bătaie.

stoli² vtr [At: ASACHI, S. L. II, 58 / V: ~si, ~losi / Pzi: ~lesc / E: ngr στολίζω] (Înv) 1-2 A (se) împodobi.

stolisi v vz stoli²

stolosi v vz stoli²

stolisì v. a se dichisi; începură sâ se stolisească cu tot ce aveau mai bun POP.

1) stolésc v. tr. (d. stol). Adun în stol, grămădesc, masez în ordine. V. refl. Husariĭ s’aŭ stolit și aŭ purces asupra oștiĭ luĭ Mihaĭ Vodă (Let. 1, 257), oaste stolită (307), staŭ stolițĭ (2, 221), gîște sălbatice stolite pe cîmp. V. bulucesc.

2) stolésc și stolisésc v. tr. (ngr. stotizo, aor. estólisa). Vechĭ. Împodobesc, dichisesc.

STOLI vb. v. aranja, dichisi, ferchezui, găti, împodobi, spilcui.

STOLISI vb. v. aranja, dichisi, ferchezui, găti, împodobi, spilcui.

stoli vb. v. ARANJA. DICHISI. FERCHEZUI. GĂTI. ÎMPODOBI. SPILCUI.

stolisi vb. v. ARANJA. DICHISI. FERCHEZUI. GĂTI. ÎMPODOBI. SPILCUI.

stolit¹, stolită, adj. (înv.) grupat, așezat în coloane, stoluri sau în linie de bătaie.

stolit², stolită, adj. (înv.) împodobit; gătit, dichisit.

stoli¹, stolesc, vb. IV (înv.) a (se) grupa, a (se) așeza în stoluri sau în linie de bătaie.