STOHASTICĂ s.f. v. stocastică.

stocastic, ~ă [At: DL / V: ~oha~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr stochastique] 1 a (Liv; d. fenomene, procese etc.) Întâmplător. 2 a (Mat) Care se bazează pe stocastică (4). 3 a (Mat) Care ține de stocastică. 4 sf (Mat) Aplicare a calculului probabilităților la rezultatele obținute prin statistică.

stohastic^[1], ~ă a vz stocastic corectat(ă)

STOCASTIC, -Ă, stocastici, -e, adj. (Despre fenomene) Care se produce la întîmplare.

STOCASTIC, -Ă adj. (Despre fenomene) Care se produce la întîmplare; aleatoriu, întîmplător. ♦ Variabilă stocastică = variabilă probabilistică. [Var. stohastic, -ă adj. / < fr. stochastique, cf. gr. stokhastikos – conjectural, presupus].

STOCASTICĂ s.f. (Mat.) Aplicare a calculului probabilităților la rezultatele obținute prin statistică. [Gen. -cii, var. stohastică s.f. / < fr. stochastique].

STOHASTIC, -Ă adj. v. stocastic.

STOCASTIC, -Ă I. adj. întâmplător, aleatoriu. II. s. f. (mat.) folosirea calculului probabilităților pentru punerea în valoare a statisticilor. (< fr. stochastique)

stocastic adj. m., pl. stocastici; f. stocastică, pl. stocastice

stocastică s. f., g.-d. art. stocasticii

stocastic adj. m., pl. stocastici; f. stocastică, pl. stocastice

stocastică s. f., g.-d. art. stocasticii

stocastic adj. m., pl. stocastici; f. sg. stocastică, pl. stocastice

stocastică s. f., g.-d. art. stocasticii

STOCASTIC adj. v. accidental, incidental, întâmplător, ocazional, sporadic.

stocastic adj. v. ACCIDENTAL. INCIDENTAL. ÎNTÎMPLĂTOR. OCAZIONAL. SPORADIC.

stochastică, muzică ~ (› gr. στόχος, „scop”, „țintă”); στοχαστιϰόν, „care merge la țintă”, muzică apărută ca o reacție necesară la limitele polifoniei* serialismului* integral și rezultată din introducerea noțiunii de probabilitate (care implică calculul combinatoriu). Polif. muzicii multiseriale (Boulez, Nono, Stockhausen) ajunsese la un punct când tehnica detaliului și perceperea lui deveneau contradictorii. Muzica era sesizată pe suprafețe tot mai mari. Trebuia astfel ales un alt sistem, mai potrivit, de structurare a fenomenului. În acest sens s-au afirmat două direcții: una care renunța la orice sistem de organizare introducând factorul alea (școala amer. care se impune cu muzica de tip aleatoriu*); a doua care găsește un sistem de organizare propriu fenomenului global, unde multitudinea de sunete „creează un eveniment sonor pe planul ansamblului” – după definiția lui Xenakis – compozitorul care a inițiat această cale. În cartea sa Musiques formelles, apărută în 1963, Xenakis expune respectiva teorie, pe care o aplică dealtfel și în practică cu mult succes, realizând unele lucrări valoroase ca Pithoprakta, Metastatis, Terretektorh etc. El demonstrează că în fenomenele globale nu contează detaliul, ci media statistică de transformare a obiectelor sonore a stărilor izolate luate la un moment dat. De aici necesitatea introducerii principiilor matematice care nu servesc ca scop în sine, ci ca mijloc. Au fost astfel introduse noțiunile de calcul statistic. A luat naștere deci s. – bazată pe calculul matematic al probabilităților. Pornind de la determinismul statistic (sau stochastic), Xenakis ajunge în următoarele faze de cercetare a fenomenelor muzicale globale și la alte aplicații în muzică ale matematicii moderne. De exemplu, probabilitatea inegală în succesiune, care este asimilată cu orice producție umană, a fost aplicată muzicii prin teoria matematică a lanțurilor Markov (a rezultat „muzica markoviană”) sau cercetările matematice din domeniul jocurilor au născut strategia muzicală. De asemenea, logica simbolică a constituit un instrument în determinarea muzicii simbolice, sau folosirea ordinatorului, un mijloc de a ușura calculul statistic (a rezultat s. realizată la ordinator). Toate aceste aspecte au dus, pe lângă apariția unui proces inedit de creație, și la metode de analiză* a altor opere, aparținătoare chiar trecutului.