stogoman, ~ă [At: DDRF / Pl: ~i, ~e / E: ns cf stog] 1-2 smf, a Stogoș (1-2). 3 a (Pop; d. lână) Stogoș (4). 4 a (Reg; d. lână) Stogoș (5).

stogoman a. se zice de oile jumătate țigăi. [V. stogoș].

stogomán, -ă adj. (d. stog). Țurcan corcit cu țigăŭ. Lînă stogomană, lînă maĭ suptire și maĭ lungă și maĭ groasă de cît țigaĭa. – Și stógoș și stogoșát. Căcĭulă stogoșată (Al.), căcĭulă țuguĭată.

stogoș a. se zice de o varietate de oi (provenită din încrucișarea țigăilor cu țurcanele) cu lâna mai puțin lungă si moale. [Și stogoman, dintr’un primitiv stog, de origină necunoscută].

STOGOMAN adj., s. v. stogoș.

stogoman adj., s. v. STOGOȘ.