STOFĂ, (2) stofe, s. f. 1. Țesătură de lână sau de fibre sintetice, mai groasă decât pânza, folosită pentru confecționarea îmbrăcămintei, pentru tapisarea mobilei etc. ♦ Fig. (Cu determinări introduse prin prep. „de”) Predispoziție, aptitudine, talent. ◊ Expr. A avea stofă = a avea calități deosebite (într-un anumit domeniu). 2. Sortiment sau bucată de stofă (1). [Var.: ștofă s. f.] – Din germ. Stoff, it. stoffa.

stofă sf [At: IORGA, S. D. XII, 34 / V: (îrg) șt~, (înv) stof (Pl: ~fi) sm, ~fa (A: nct), ștof (Pl: ~uri) sn / Pl: ~fe / E: ger Stoff, it stoffa. Ștofă, ștof < ger Stoff] 1 Țesătură consistentă finisată, din fibre de lână sau tip lână (pentru confecții, tapițerie etc.) Si: (reg) pănură. 2 (Fig) Ceea ce alcătuiește substanța, conținutul a ceva. 3 (Fig) Predispoziție. 4 (Îe) A avea ~ (de...) A avea calități deosebite (într-un anumit domeniu).

STOFĂ, stofe, s. f. Țesătură de lână sau de fibre sintetice, mai groasă decât pânza, întrebuințată pentru confecționarea îmbrăcămintei, pentru tapisarea mobilei etc. ♦ Fig. (Cu determinări introduse prin prep. „de”) Predispoziție, aptitudine, talent. ◊ Expr. A avea stofă = a avea calități deosebite (într-un anumit domeniu). [Var.: ștofă s. f.] – Din germ. Stoff, it. stoffa.

STOFĂ, stofe, s. f. Țesătură de lînă, de bumbac sau de fibre artificiale, mai groasă decît pînza, întrebuințată pentru confecționarea îmbrăcămintei, pentru tapisarea mobilei etc. V. postav. O ceață sură îi împiedică vederea și nu mai poate să distingă culorile stofelor din vitrină. SAHIA, N. 98. Eu, care sînt un biet pescar... n-aș vrea nici stofe cu fir Și cu mărgăritar, Nici largi caftane de vizir, Nici falnic armasar. ALECSANDRI, P. I 148. Peste zobonul de stofă aurită, purta un benișel de felendreș albastru. NEGRUZZI, S. I 145. ♦ Fig. Dispoziție, talent, aptitudini. Trebuia un Buonaparte ca să recunoască în ei stofa de generali. HASDEU, I. V. 115. ◊ Expr. A avea stofă = a avea calități deosebite. – Variantă: ștofă (C. PETRESCU, C. V. 254, ALECSANDRI, T. 1426) s. f.

STOFĂ s.f. Țesătură de lînă, de fire sintetice etc. mai groasă ca pînza; postav. ♦ (Fig.) Dispoziție, talent, aptitudini. [Var. ștofă s.f. / < it. stoffa, germ. Stoff].

STOFĂ s. f. 1. țesătură din lână, din fire sintetice etc. mai groasă ca pânza; postav. 2. (fig.) talent, aptitudine. ♦ a avea ~ = a avea calități deosebite. (< germ. Stoff, it. stoffa)

STOFĂ ~e f. 1) Țesătură calitativă, mai ales de lână. ◊ A avea ~ a fi înzestrat cu anumite aptitudini, ce pot fi dezvoltate. 2) la pl. Varietăți ale unei astfel de țesături. [G.-D. stofei] /<germ. Stoff, it. stoffa

stofă f. 1. Orice fel de țesătură (mai ales cele de lână): stofă de lână; 2. fig. calitate, merit: are stofă de ministru; 3. dispozițiuni fericite: e stofă în acest tânăr. [Sas STOFF; sensurile figurate după fr. étoffe].

*stófă f, pl. e (ngr. stófa, d. it. stoffa, de unde și fr. étoffe și germ. stoff). Țesătură de lînă saŭ de bumbac maĭ groasă de cît pînza: un surtuc de stofă neagră. Fig. Valoare personală, calitățĭ: acest tînăr are stofă. – Și ștofă (după germ.). V. postav.

stof sm vz stofă

stofa^[1] sf vz stofă

ștofă sf vz stofă

ȘTOFĂ s.f. v. stofă.

ștófă, V. stofă.

stofă s. f., g.-d. art. stofei; (bucăți; sorturi) pl. stofe

stofă s. f., g.-d. art. stofei; (sorturi, bucăți) pl. stofe

stofă s. f., g.-d. art. stofei; (sorturi, bucăți) pl. stofe

stofă

stofă, -fe.

STOFĂ s. (reg.) pănură. (~ de haine.)

STOFĂ s. (reg.) pănură. (~ de haine.)

stofă (-fe), s. f. – 1. Postav, țesătură. – 2. Fire, natură, caracter. – Var. ștofă. – Mr. stofă. Germ. Stoff, parțial prin intermediul it. stoffa › ngr. στόφα (Cihac, II, 394; Borcea 206), cf. rus. stof (Sanzewitsch 210). Pentru sensul al doilea, cf. cumaș.

a avea stofă (pentru ceva) expr. a avea talent (pentru ceva)