STECHIO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „element”. [Pron. -chi-o-, var. stoechio-, stoichio-. / < fr. stoechio-, it. stechio-, cf. gr. stoicheion].

STOECHIO- v. stechio-.

STOICHIO- v. stechio-.

STOICHIO- elem. „corp, element”. (< fr. stoichio-, cf. gr. stoikheion)

STECHIO-, v. STOICHIO-.

STOECHIO-, v. STOICHIO-.

STOICHIO- (STECHIO-, STOECHIO-) „corp, element”. ◊ gr. stoikheion „element” > fr. stoichio-, stoechio- și stéchio-, it. stechio-, engl. stoichio- și stoechio-, germ. stöchio- > rom. stoichio-, stechio- și stoechio-. □ ~logie (stechiologie, stoechinologie) (v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază raporturile dintre volumele și greutățile corpurilor; ~metrie (stechiometrie, stoechiometrie) (v. -metrie₁), s. f., parte a chimiei care se ocupă cu studiul raporturilor cantitative dintre substanțele care intră în compoziția elementelor.