stodoálă, stadoálă și standoálă (oa dift.) f., pl. e (vsl. rut. stodola, d. vgerm. stadal, ngerm. stadel). Nord. Coșar boĭeresc la moșie: s’a dus la coșerele boĭereștĭ, zise și „standoale” (Sadov. VR. 1924, 8, 145), coșar de scîndurĭ. – În Bucov. și studólă.

standoală sf [At: KOGĂLNICEANU, S. 19 / V: stad~, stadolă, ~ambo~, ~olă, stod~, stodolă, stodolnă / Pl: ~oale / E: ucr стодола] 1 (Reg) Șură. 2 (Mol) Loc unde se află mai multe hambare sau coșare. 3 (Reg) Arie¹ (1).

standoală f. Mold. locul unde se află mai multe coșare sau hambare (pe moșiile cele mari). [Și stodoală = slav. STODOLA, grânar].