stacojiu, ~ie [At: PISCUPESCU, O. 260/22 / V: ~oșiu, ~oziu, străcoșiu / Pl: ~ii, (rar) ~iuri sn / E: stacoj + -iu] 1-2 a, av De culoare roșu aprins (ca racul fiert) Si: carmin (2), (pop) cărămiziu (2), (reg) stanculiu (1-2). 3 a (Rar) Care are reflexe roșietice Si: roșcat. 4 sn Culoare stacojie (1).

stacojíŭ și stacoșíŭ, -íe adj. (d. stacoj, -coș). Ca stacoșu fert (roș aprins, nărămzat). – Mold. sud. și stocoșiŭ. V. leochiŭ.