STOCÍT, -Ă, stociți, -te, adj. (Reg.; despre organe ale corpului omenesc) Care s-a golit de lichidul pe care îl conține; fig. stors de vlagă, secătuit, sleit. – V. stoci.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

STOCÍT ~tă (~ți, ~te) rar 1) v. A STOCI și A SE STOCI. 2) fig. Care aproape că nu mai are putere de viață; secătuit; sleit. /v. a se stoci
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

STOCÍ, stocésc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) goli de lichidul pe care îl conține. – Din sl. istočiti.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A STOCÍ ~ésc tranz. reg. A face să stocească. /<sl. istoțiti, stoci
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE STOCÍ pers. 3 se ~éște intranz. reg. (despre recipiente) A se goli de lichid. /<sl. istoțiti, stoci
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

STOCÍ vb. v. asupri, dezumfla, epuiza, exploata, extenua, frânge, istovi, împila, împovăra, năpăstui, oprima, oropsi, persecuta, prigoni, seca, secătui, sfârși, slei, stoarce, tiraniza, urgisi, vlăgui, zdrobi.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

stocí (-césc, – ít), vb. – 1. A stoarce, a goli, mai ales o tumoare de puroi. – 2. A epuiza, a extenua. – Var. Trans. storci, Bucov. stopci. Sl. istociti (Tiktin), cf. toci.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

stocí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stocésc, imperf. 3 sg. stoceá; conj. prez. 3 sg. și pl. stoceáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink