7 definiții pentru stivuitoare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
STIVUITOR, -OARE, stivuitori, -oare, s. m. și f. Muncitor care se ocupă cu stivuirea; stivator. [Pr.: -vu-i-] – Stivui + suf. -tor.
STIVUITOR, -OARE, stivuitori, -oare, s. m. și f. Muncitor care se ocupă cu stivuirea; stivator. [Pr.: -vu-i-] – Stivui + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STIVUITOR ~oare (~ori, ~oare) m. și f. Muncitor care face stive. /a stivui + suf. ~tor
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
stivuitoare (desp. -vu-i-) s. f., g.-d. art. stivuitoarei; pl. stivuitoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
stivuitoare (-vu-i-) s. f., g.-d. art. stivuitoarei; pl. stivuitoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
stivuitoare s. f. (sil. -vu-i-), g.-d. art. stivuitoarei; pl. stivuitoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
STIVUITOR s. (rar) stivator.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
STIVUITOR s. (rar) stivator.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: sti-vu-i-
substantiv feminin (F103) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
stivuitor, stivuitorisubstantiv masculin stivuitoare, stivuitoaresubstantiv feminin
- 1. Muncitor care se ocupă cu stivuirea. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: stivator
etimologie:
- Stivui + sufix -tor. DEX '98 DEX '09