18 definiții pentru stipulație

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STIPULAȚIE, stipulații, s. f. (Jur.) Prevedere, clauză menționată într-un act sau într-un contract. – Din fr. stipulation, lat. stipulatio.

STIPULAȚIE, stipulații, s. f. (Jur.) Prevedere, clauză menționată într-un act sau într-un contract. – Din fr. stipulation, lat. stipulatio.

stipulație sf [At: AR (1829), 1701/5 / V: (înv) ~iune, ~lățiune / Pl: ~ii / E: lat stipulatio, fr stipulation] 1 (Iuz) Stipulare. 2 (Pex) Actul în care este cuprinsă stipulația (1).

STIPULAȚIE, stipulații, s. f. (Jur.) Prevedere, clauză, învoială menționată într-un act scris. – Variantă: (învechit) stipulațiune (GHICA, S. 28) s. f.

STIPULAȚIE s.n. Stipulare, prevedere, clauză introdusă într-un contract. [Gen. -iei, var. stipulațiune s.f. / cf. fr. stipulation, lat. stipulatio].

STIPULAȚIE s. n. (jur.) prevedere, clauză introdusă într-un contract, tratat etc. (< fr. stipulation, lat. stipulatio)

STIPULAȚIE ~i f. Condiție deosebită prevăzută într-un act juridic; clauză contractuală. [G.-D. stipulației] /<lat. stipulatio, ~onis, fr. stipulation

STIPULAȚIUNE s.f. v. stipulație.

stipulați(un)e f. clauze, condițiuni enunțate într’un contract.

*stipulațiúne f. (lat. stipulátio, -ónis). Acțiunea de a stipula. Lucru stipulat, clauză. – Și -ație.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

stipulație (desp. -ți-e) s. f., art. stipulația (desp. -ți-a), g.-d. art. stipulației; pl. stipulații, art. stipulațiile (desp. -ți-i-)

stipulație (-ți-e) s. f., art. stipulația (-ți-a), g.-d. art. stipulației; pl. stipulații, art. stipulațiile (-ți-i-)

stipulație s. f. (sil. -ți-e), art. stipulația (sil. -ți-a), g.-d. art. stipulației; pl. stipulații, art. stipulațiile (sil. -ți-i-)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STIPULAȚIE s. (JUR.) clauză, condiție, dispoziție, prevedere, punct, stipulare, termen, (înv. și pop.) tocmeală, (înv.) șart. (~ dintr-o convenție.)

Intrare: stipulație
stipulație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stipulație
  • stipulația
plural
  • stipulații
  • stipulațiile
genitiv-dativ singular
  • stipulații
  • stipulației
plural
  • stipulații
  • stipulațiilor
vocativ singular
plural
stipulațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stipulațiune
  • stipulațiunea
plural
  • stipulațiuni
  • stipulațiunile
genitiv-dativ singular
  • stipulațiuni
  • stipulațiunii
plural
  • stipulațiuni
  • stipulațiunilor
vocativ singular
plural
stipulățiune
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

stipulație, stipulațiisubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.