stipul sn [At: ALEXI, W. / V: ~ă / Pl: ~e, ~i sm / E: lat stipula, fr stipule] Stipelă.

STIPUL s.m. 1. Stipelă. 2. Stip. [< fr. stipule, cf. lat. stipula – tulpiniță].

STIPUL s. m. stipelă. (< fr. stipule, lat. stipula)

stipulă sf vz stipul

STIP s.n. (Bot.) Tulpină înaltă cu numeroase internoduri și cu un buchet de frunze în vîrf, la palmieri și la ferigile lemnoase; stipul (2) [în DN]. ♦ Pedunculul corpilor de fructificație la unele ciuperci. ♦ Trunchiul talului la alge. [< fr. stipe, cf. lat. stipes – tulpină].

STIP s. n. tulpină înaltă cu numeroase internoduri și cu un buchet de frunze în vârf, la palmieri și la ferigile lemnoase. (< fr. stipe, lat. stipes)

stipulă f. Bot. mic apendice la baza frunzelor.

*stípulă f., pl. e (lat. stipula, dim. d. stipa, paĭ). Bot. Frunzișoară care se află la punctu de unde pornește coada frunzeĭ.

stipul s. m., pl. stipuli