10 definiții pentru stipelă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
STIPELĂ, stipele, s. f. Fiecare dintre cele două frunzișoare situate la baza pețiolului sau a limbului frunzelor, care protejează mugurii axilari. – Din fr. stipelle.
stipelă sf [At: GRECESCU, FL. 23 / V: ~polă / Pl: ~le / E: fr stipelle] (Bot) Fiecare dintre cele două frunzișoare situate la baza pețiolului sau a limbului frunzelor, care protejează mugurii axilari Si: stipul.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STIPELĂ, stipele, s. f. Fiecare dintre cele două frunzișoare situate la baza pețiolului sau a limbului frunzelor, care protejează mugurii axiali. – Din fr. stipelle.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
STIPELĂ, stipele, s. f. Parte a frunzei, formată din două foițe situate la baza codiței care au rolul de a înveli frunza în mugure (și care cad de obicei după dezvoltarea acesteia).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STIPELĂ s.f. (Bot.) Fiecare dintre cele două frunzișoare situate la baza unei frunze, care au rolul de a înveli frunza în mugur; stipul. [< fr. stipelle].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STIPELĂ s. f. mic apendice membranos sau foliaceu, în perechi, la baza frunzelor; stipul. (< fr. stipelle)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
stipolă[1] sf vz stipelă corectat(ă)
- În original, accentuat incorect: stipolă — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
stipelă s. f., g.-d. art. stipelei; pl. stipele
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
stipelă s. f., g.-d. art. stipelei; pl. stipele
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
stipelă s. f., g.-d. art. stipelei; pl. stipele
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
stipelă, stipelesubstantiv feminin
- 1. Fiecare dintre cele două frunzișoare situate la baza pețiolului sau a limbului frunzelor, care protejează mugurii axilari. DEX '09 DLRLC DNsinonime: stipul
etimologie:
- stipelle DEX '09 DEX '98 DN