STINGĂTOARE, stingătoare și stingători, s. f. 1. Un fel de apărătoare care se așază deasupra coșurilor pentru a opri scînteile. 2. (*În expr.) Stingătoare de lumînări = unealtă cu care se sting lumînările la biserică, constînd dintr-un căpăcel în formă de con, prevăzut cu o coadă lungă; mucarniță.

STINGĂTOARE ~ori f. Dispozitiv pentru oprirea scânteilor, care se fixează deasupra coșurilor. ◊ ~ de lumânări unealtă pentru stingerea lumânărilor. /a stinge + suf. ~toare

STINGĂTOR, (1) stingătoare, s. n., (2) stingători, s. f. 1. S. n. Dispozitiv, aparat etc. care servește la stingerea unei flăcări, a unor scântei, a unui foc; spec. extinctor. ◊ Stingător de scântei = dispozitiv pentru stingerea scânteilor și arcurilor electrice de la contactele întrerupătoarelor electrice. 2. S. f. Dispozitiv instalat deasupra coșurilor pentru a opri scânteile. [Var.: stingătoare s. f.] – Stinge + suf. -ător.

stingător, ~oare [At: PETROVICI, P. 282 / Pl: ~i, ~oare / E: stinge + -ător] 1-2 smf, a (Persoană) care stinge focul. 3 sn Dispozitiv, aparat care servește la stingerea incendiilor Si: extinctor (2). 4 sn (Îs) ~ de scântei Dispozitiv pentru stingerea scânteilor și a arcurilor electrice de la contactele întrerupătoarelor electrice. 5 sf Dispozitiv care se așază deasupra coșurilor pentru a opri scânteile. 6 sf (Îs) ~oare de lumânări Căpăcel de metal în formă de con, care servește la stinsul lumânărilor.

STINGĂTOR, stingătoare, s. n. Dispozitiv, aparat etc. care servește la stingerea unei flăcări, a unor scântei, a unui foc; (în special) extinctor. ◊ Stingător de scântei = dispozitiv pentru stingerea scânteilor și arcurilor electrice de la contactele întrerupătoarelor electrice. [Var.: stingătoare s. f.] – Stinge + suf. -ător.

STINGĂTOR, stingătoare, s. n. 1. Aparat pentru stingerea incendiilor prin împroșcarea unei spume sau a unei substanțe care împiedică accesul oxigenului spre locul arderii. 2. (În expr.) Stingător de scîntei = dispozitiv pentru stingerea seînteilor și a arcurilor electrice care se produc la contactele întrerupătoarelor electrice.

STINGĂTOR ~oare n. Aparat pentru stingerea focului (prin împroșcare cu substanțe spumogene care împiedică arderea); extinctor. ◊ ~ de scântei dispozitiv pentru stingerea scânteilor de la întrerupătoarele electrice. /a stinge + suf. ~tor

stingătoare (apărătoare deasupra hornurilor) s. f., g.-d. art. stingătorii; pl. stingători

stingătoare (apărătoare deasupra hornurilor) s. f., g.-d. art. stingătorii; pl. stingători

stingătoare (apărătoare deasupra coșurilor) s. f., g.-d. art. stingătorii; pl. stingători

stingător (aparat) s. n., pl. stingătoare

stingător (aparat) s. n., pl. stingătoare

stingător (de incendiu) s. n., pl. stingătoare

STINGĂTOARE DE LUMÂNĂRI s. v. mucarniță.

STINGĂTOR s. extinctor. (~ de incendii.)

stingătoare de lumînări s. v. MUCARNIȚĂ.

STINGĂTOR s. extinctor. (~ de incendii.)