STINGĂTÓR, stingătoare, s. n. Dispozitiv, aparat etc. care servește la stingerea unei flăcări, a unor scântei, a unui foc; (în special) extinctor. ◊ Stingător de scântei = dispozitiv pentru stingerea scânteilor și arcurilor electrice de la contactele întrerupătoarelor electrice. [Var.: stingătoáre s. f.] – Stinge + suf. -ător.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

STINGĂTÓR ~oáre n. Aparat pentru stingerea focului (prin împroșcare cu substanțe spumogene care împiedică arderea); extinctor. ◊ ~ de scântei dispozitiv pentru stingerea scânteilor de la întrerupătoarele electrice. /a stinge + suf. ~tor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

STINGĂTÓR s. extinctor. (~ de incendii.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

stingătór (de incendiu) s. n., pl. stingătoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink