STINDÁRD, stindarde, s. n. 1. Steag, drapel. ◊ Expr. A ridica stindardul revoltei (sau luptei etc.) = a porni, a declanșa o revoltă (sau o luptă etc.). 2. Fig. Tabără, front. ♦ Simbol de luptă, de înfrățire. – Din it. stendardo.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

STINDÁRD ~e n. 1) înv. Piesă de stofă atașată la un suport, purtând culorile, emblemele unei națiuni, ale unui stat, ale unei unități militare sau ale unei organizații, servind ca semn distinctiv al acestora; steag; flamură; drapel. 2) fig. Simbol de luptă, de adeziune, de solidaritate, de înfrățire. ◊ A ridica ~ul luptei a porni la luptă. /<it. stendardo
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

STINDÁRD s.n. 1. Steag de război; drapel. 2. (Fig.) Tabără, front. ♦ (Fig.) Simbol de luptă, de înfrățire. 3. (Bot.) Porțiune din corola leguminoaselor alcătuită din corola cea mai mare. [Pl. -de, -duri. [< it. stendardo].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

STINDÁRD s. n. 1. steag de război; drapel. 2. (fig.) tabără, front. ◊ (fig.) simbol de luptă, de înfrățire. 3. porțiune din corola leguminoaselor alcătuită din corola cea mai mare. (< it. stendardo)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

STINDÁRD s. drapel, steag, (livr. și poetic) flamură, (rar) bandieră, (înv. și reg.) banderiu, prapur. (~ul unei țări.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

stindárd (-de), s. n. – Drapel, steag. It. stendardo.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

stindárd s. n., pl. stindárde
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink