2 intrări
34 de definiții
din care- explicative (22)
- morfologice (6)
- relaționale (5)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
STIMĂ s. f. Sentiment de prețuire și de respect determinat de meritele sau de calitățile cuiva sau a ceva; considerație; p. ext. atitudine respectuoasă. ◊ Expr. Cu toată stima sau cu stimă, formulă de politețe folosită, de obicei, la încheierea unei scrisori. – Din it. stima. Cf. fr. estime.
stimă1 sf [At: N. COSTIN, L. 43 / Pl: ~me / E: it stima, fr estime] 1 Sentiment pe care îl impune cineva sau ceva celor din jur, datorită calităților sau meritelor sale deosebite Si: cinstire (1), considerație (1), deferență (2), prețuire, respect, seamă, (înv) socoteală, socotință, (grî) sevas. 2 Atitudine respectuoasă față de cineva sau de ceva care are aceste calități sau merite. 3 (Pex) Prestigiu de care se bucură cineva sau ceva Vz apreciere, atenție, lefterie, laudă, trecere, vază. 4 (Îla) În ~ Stimat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STIMĂ, stime, s. f. Sentiment de prețuire (plină de respect) determinat de meritele sau de calitățile cuiva sau a ceva; considerație, respect, p. ext. atitudine respectuoasă. ◊ Expr. Cu toată stima sau cu stimă, formulă de politețe folosită, de obicei, la încheierea unei scrisori. – Din it. stima. Cf. fr. estime.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
STIMĂ s. f. Sentiment pe care îl impune cineva celor din jur prin meritele sau calitățile sale deosebite; considerație, respect; p. ext. atitudine respectuoasă. Să năzuiești mereu a dobîndi stima oamenilor și mai ales pe a ta însăți. REBREANU, P. S. 36. ◊ Expr. Cu toată stima, formulă de politețe pentru încheierea unei scrisori.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STIMĂ s.f. Prețuire deosebită a meritelor și a însușirilor cuiva sau a ceva; cinste, considerație. [< it. stima].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STIMĂ s. f. prețuire deosebită a meritelor, a însușirilor cuiva sau a ceva; considerație. (< it. stima, după fr. estime)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
STIMĂ ~e f. 1) Sentiment favorabil determinat de o opinie bună față de o persoană pentru meritele sau pentru calitățile acesteia; respect. Demn de ~. A inspira ~. ◊ A avea ~ pentru cineva a stima pe cineva. Cu ~, cu toată ~a formulă de politețe cu care se încheie o scrisoare sau o cerere. 2) Atitudine care decurge din acest sentiment. [G.-D. stimei] /<it. stima, fr. estime
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
stimă f. 1. considerațiune; 2. opiniune, judecată.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
stimă f. stemă în frunte: animalele cu stimă se cred a fi năsdrăvane. [Vechiu.-rom. stimă, piatră scumpă. («mărgăritariu..., stimă», Moxa); v. stemă].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
stimă f. Mold. 1. demon, stafie ce păzește comorile necurate: apoi se arată stima comorii; stima apei, un fel de geniu al rîurilor; are stimă, nu-i lucru curat; 2. pocitură: ești stima oamenilor. [Vorbă identică cu cea precedentă; genii păzitori de comori purtând o cunună de pietre scumpe].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
1) stímă f., pl. e (mgr. apoĭ vsl. stemma, stemă). Vechĭ. Peatră prețioasă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
3) stímă f., pl. e (fr. estime, it. stima, de unde și ngr. stima). Considerațiune, apreciere, respect acordat uneĭ persoane: a avea stimă pentru cineva, a fi în mare stimă la cineva. Apreciere: mila, onestitatea, știința, vitejia și frumusețea a fost tot-de-a-una în mare stimă. V. dispreț.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
2) stímă, V. schimă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
STIMA, stimez, vb. I. Tranz. și refl. recipr. A avea stimă, considerație pentru cineva sau ceva; a (se) respecta, a (se) cinsti. – Din it. stimare. Cf. fr. estimer.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
STIMA, stimez, vb. I. Tranz. și refl. recipr. A avea stimă, considerație pentru cineva sau ceva; a (se) respecta, a (se) cinsti. – Din it. stimare. Cf. fr. estimer.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
stima1 vt [At: HELIADE, D. C. VII/26 / Pzi: ~mez, (înv) stim / E: it stimare, fr estimer, lat aestimare] 1 A avea stimă, considerație (pentru cineva sau ceva) Si: (îvr) stimarisi Vz aprecia, cinsti, considera, onora, prețui, priza2, respecta, socoti. 2 (Îvr) A diviniza (1). 3 (Îvr) A prețui (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STIMA, stimez, vb. I. Tranz. A avea stimă, considerație pentru cineva sau ceva; a respecta, a cinsti. [Bălcescu] își iubește patria și poporul, dar tocmai de aceea stimează și celelalte popoare, văzînd în lupta lor frățească arma cea mai puternică împotriva tiraniei. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 329, 4/1. Cu un asemenea om poți să te lupți cu toată energia, să-l ai dușman, dar nu poți să nu-l stimezi. GHEREA, ST. CR. I 322. Gîndirea voastră, zise îmi pare minunată, Și simtimentul vostru îl stimez, frații mei. ALEXANDRESCU, M. 322. – Prez. ind. și: (învechit) stim (NEGRUZZI, S. I 52).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STIMA vb. I. tr. A avea stimă, considerație (pentru cineva sau ceva); a cinsti, a respecta. [P.i. -mez. / < it. stimare, lat. aestimare – a prețui].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STIMA vb. tr. a avea stimă, considerație; a cinsti, a respecta. (< it. stimare, după fr. estimer)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A STIMA ~ez tranz. (persoane sau valori umane) A trata cu stimă (izvorâtă dintr-un sentiment de înaltă apreciere); a respecta. /<it. stimare, fr. estimer, lat. aestimare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
stimà v. a prețui, a pune preț pe.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
schímă f., pl. e (ngr. shima, vgr. shêma, formă, haĭnă, figură, trăsătură, gest; vsl. skima, rus. shima. V. schemă). Vechĭ (și shimă). Gest. Azĭ. Gest. schimositură, strîmbătură: schime, cîntece și jocurĭ (Em.). Figură, formă, aspect: o schimă misterioasă. Haĭnă călugărească. Schima cea mică, rasa (haĭna) pe care o poartă frațiĭ; schima cea mare, potcapu (pe care-l poartă numaĭ monahiĭ). – Și știmă, stahie, monstru, arătare, ĭazmă, vîlvă, pocitanie, duh necurat, zînă de apă: oameniĭ mor și se fac știme (Șez. 36, 31), știma Dunăriĭ, știmele mlaștiniĭ (Chir.). – Și stimă (Bucov.) și chimă (Mold. nord): chima răuluĭ pe malu pîrăuluĭ (Cr.).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*stiméz v. tr. (fr. estimer, it. stimare d. lat. áestimo, -áre. V. estimez). Acord stimă, onorez, prețuĭesc: a stima un om bătrîn, știința.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
stimă s. f., g.-d. art. stimei
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
stimă s. f., g.-d. art. stimei
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
stimă s. f., g.-d. art. stimei; pl. stime
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
stima (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. stimez, 3 stimează; conj. prez. 1 sg. să stimez, 3 să stimeze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
stima (a ~) vb., ind. prez. 3 stimează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
stima vb., ind. prez. 1 sg. stimez, 3 sg. și pl. stimează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
STIMĂ s. 1. v. apreciere. 2. v. admirație. 3. v. autoritate.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
STIMĂ s. 1. apreciere, atenție, cinste, cinstire, considerație, onoare, prețuire, respect, trecere, vază, (livr.) condescendență, deferență, reverență, (înv. și reg.) seamă, (reg.) prețuială, (Mold.) lefterie, (înv.) laudă, socoteală, socotință, (grecism înv.) sevas, (înv. fam.) baftă, (fig.) credit. (Se bucură de multă ~.) 2. admirație, prețuire, (înv.) mirare. (~ mea pentru el a rămas statornică.) 3. ascendent, autoritate, considerație, influență, înrîurire, prestigiu, reputație, raspect, trecere, vază, (înv.) înrîurită, (fig.) credit. (În ochii lor se bucură de o ~ suverană.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Stimă ≠ nerespect
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
STIMA vb. a aprecia, a cinsti, a considera, a onora, a prețui, a respecta, (înv.) a respectarisi, a respectălui, a respectui, a socoti. (Toți îl ~ în mod sincer.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
STIMA vb. a aprecia, a cinsti, a considera, a onora, a prețui, a respecta, (înv.) a respectarisi, a respectălui, a respectui, a socoti. (Toți îl ~ în mod sincer.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
stimă (-me), s. f. – Prețuire, apreciere, considerație. It. stima. – Der. stima, vb., din it. stimare; stimabil, adj., din it. stimabile, fr. estimable.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
stimă, stimesubstantiv feminin
- 1. Sentiment de prețuire și de respect determinat de meritele sau de calitățile cuiva sau a ceva. DEX '09 DLRLC DNsinonime: cinste considerație respect antonime: nerespect
- Să năzuiești mereu a dobîndi stima oamenilor și mai ales pe a ta însăți. REBREANU, P. S. 36. DLRLC
- 1.1. Atitudine respectuoasă. DEX '09 DLRLC
- Cu toată stima sau cu stimă, formulă de politețe folosită, de obicei, la încheierea unei scrisori. DEX '09 DLRLC
-
etimologie:
- stima DEX '09 DEX '98 DN
- estime DEX '09 DEX '98 MDN '00
stima, stimezverb
- 1. A avea stimă, considerație pentru cineva sau ceva; a (se) respecta, a (se) cinsti. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- [Bălcescu] își iubește patria și poporul, dar tocmai de aceea stimează și celelalte popoare, văzînd în lupta lor frățească arma cea mai puternică împotriva tiraniei. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 329, 4/1. DLRLC
- Cu un asemenea om poți să te lupți cu toată energia, să-l ai dușman, dar nu poți să nu-l stimezi. GHEREA, ST. CR. I 322. DLRLC
- Gîndirea voastră, zise, îmi pare minunată, Și simtimentul vostru îl stimez, frații mei. ALEXANDRESCU, M. 322. DLRLC
-
- comentariu Prezent indicativ și: stim. DLRLC
etimologie:
- stimare DEX '09 DEX '98 DN
- estimer DEX '09 DEX '98 MDN '00