2 intrări

23 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STIMULARE, stimulări, s. f. Acțiunea de a stimula; îndemn, însuflețire. – V. stimula.

STIMULARE, stimulări, s. f. Acțiunea de a stimula; îndemn, însuflețire. – V. stimula.

stimulare sf [At: NEGULICI / Pl: ~lări / E: stimula] 1 Creștere a intensității, a energiei, a randamentului dat unei acțiuni Si: activare (2), dinamizare, impulsionare, intensificare, îmboldire. 2 Avânt dat unei acțiuni Si: activare (1), dinamizare, impulsionare, intensificare, îmboldire. 3 (Pex) Încurajare a cuiva într-o acțiune Si: îmbărbătare, încurajare, îndemnare, însuflețire, susținere, (înv) semețire. 4 Mărire a activității unor organe anatomice, a unor funcții organice etc. Si: activare (1), excitare (6), excitație (2), (rar) stimulație, (pop) ațâțare (10).

STIMULARE, stimulări, s. f. Acțiunea de a stimula; îndemn, îmbărbătare, însuflețire. O critică cu un caracter obiectiv, tovărășesc, principial, profund și care merge la rădăcina greșelii, capătă un caracter pozitiv de stimulare. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 339, 5/5.

STIMULARE s.f. Acțiunea de a stimula și rezultatul ei; îndemnare, activare, impuls. [< stimula].

STIMULA, stimulez, vb. I Tranz. A face să crească energia, randamentul; a da avânt, a îndemna, a incita, a încuraja. ♦ A mări activitatea unei funcții organice, a activa, a excita un organ, o funcție. – Din fr. stimuler, lat. stimulare.

STIMULA, stimulez, vb. I Tranz. A face să crească energia, randamentul; a da avânt, a îndemna, a incita, a încuraja. ♦ A mări activitatea unei funcții organice, a activa, a excita un organ, o funcție. – Din fr. stimuler, lat. stimulare.

stimula [At: GHICA, C. E. III, 77 / Pzi: ~lez / E: fr stimuler, lat stimulare] 1 vt A face să acționeze mai intens, să crească energia, randamentul etc. Si: a da avânt, a activa (2), a dinamiza, a impulsiona, a intensifica, a îmboldi, a împinge. 2 vt (Pex) A da curaj într-o acțiune Si: a îmbărbăta, a încuraja, a îndemna, a însufleți, a susține, (înv) a mângâia, a semeți. 3 vr (C. i. organe anatomice, funcții organice etc.) A-și mări activitatea Si: a activa (1), a excita (11), (pop) a ațâța (12).

STIMULA, stimulez, vb. I. Tranz. (Complementul indică pe om sau manifestările, acțiunile lui, forțele lui morale) A îndemna, a îmboldi, a încuraja (la lucru), a face să crească energia, randamentul. Actorul sovietic este strîns legat de mase, fapt care-l stimulează, mărindu-i puterea de muncă pînă la maxim. SAHIA, U.R.S.S. 156. Ea singură are farmecul și darul de a-i stimula energia somnolentă. REBREANU, R. I 21. Producțiuni de frunte în litere și arte, ca florile primăvara, răsăreau prin toată Europa din imaginațiunile stimulate de studiul modelelor antice. ODOBESCU, S. III 56.

STIMULA vb. I. tr. A îndemna, a încuraja; a da un nou avînt. ♦ A excita, a activa (un organ, o funcție). [< fr. stimuler, cf. lat. stimulare].

STIMULA vb. tr. a îndemna, a încuraja; a impulsiona. ◊ a excita, a activa un organ, o funcție etc. (< fr. stimuler, lat. stimulare)

A STIMULA ~ez tranz. 1) fiziol. (țesuturi, organe, celule și funcții ale lor) A face să-și intensifice activitatea printr-un stimul. 2) (persoane, manifestări și activități ale lor) A susține pe toate căile (moral și material); a face să-și ia avânt. 3) A face să sporească activitatea, potențialul; a face să se intensifice. ~ industria. /<fr. stimuler, lat. stimulare

stimulà v. 1. a îmboldi, a excita; 2. Med. a activa funcțiunile organismului.

*stimuléz v. țr. (lat. stimulo, -áre. V. strămurare). Îmboldesc, îndemn: interesu stimulează omu. Med. Excit, măresc puterea de muncă: cafeaŭa și ceaĭu te stimulează.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

stimulare s. f., g.-d. art. stimulării; pl. stimulări

stimulare s. f., g.-d. art. stimulării; pl. stimulări

stimulare s. f., g.-d. art. stimulării; pl. stimulări

stimula (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. stimulez, 3 stimulea; conj. prez. 1 sg. să stimulez, 3 să stimuleze

stimula (a ~) vb., ind. prez. 3 stimulea

stimula vb., ind. prez. 1 sg. stimulez, 3 sg. și pl. stimulea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STIMULARE s. 1. v. activare. 2. v. activare. 3. v. îmboldire.

STIMULARE s. 1. (FIZIOL.) activare, excitare, excitație, (rar) stimulație, (pop.) ațîțare. (~ unei funcții, a unui organ.) 2. activare, dinamizare, intensificare, înviorare. (~ unui proces.) 3. impulsionare, îmboldire, (rar) stimulație. (~ activității culturale de masă.)

STIMULA vb. 1. v. excita. 2. v. activa. 3. a îmbia, a îmboldi, a încuraja, a îndemna, (livr.) a emula, a incita. (Aprecierile lui m-au ~ să...) 4. a impulsiona, a îmboldi, a îndemna. (Îi ~ spre noi realizări.) 5. a îndemna, (grecism înv.) a parachinisi, (fig.) a împinge, (pop. fig.) a înghimpa, a mișca. (Totul îl ~ să procedeze astfel.) 6. a îmbărbăta, a încuraja, a îndemna, a însufleți, a susține, (înv.) a insufla, a mângâia, a semeți. (Cine vă ~ în luptă?)

STIMULA vb. 1. (FIZIOL.) a activa, a excita, (pop.) a ațîța. (Factor care ~ o funcție, un organ.) 2. a activa, a dinamiza, a intensifica, a înviora. (A ~ o activitate, un proces.) 3. a îmbia, a îmboldi, a încuraja, a îndemna. (Aprecierile lui m-au ~ să...) 4. a impulsiona, a îmboldi, a îndemna. (Îi ~ spre noi realizări.) 5. a îndemna, (grecism înv.) a parachinisi, (fig.) a împinge, (pop. fig.) a înghimpa, a mișca. (Totul îl ~ să procedeze astfel.) 6. a îmbărbăta, a încuraja, a îndemna, a însufleți, a susține, (înv.) a insufla, a mîngîia, a semeți. (Cine vă ~ în luptă?)

A stimula ≠ a împiedica, a zădărnici

Intrare: stimulare
stimulare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stimulare
  • stimularea
plural
  • stimulări
  • stimulările
genitiv-dativ singular
  • stimulări
  • stimulării
plural
  • stimulări
  • stimulărilor
vocativ singular
plural
Intrare: stimula
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • stimula
  • stimulare
  • stimulat
  • stimulatu‑
  • stimulând
  • stimulându‑
singular plural
  • stimulea
  • stimulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • stimulez
(să)
  • stimulez
  • stimulam
  • stimulai
  • stimulasem
a II-a (tu)
  • stimulezi
(să)
  • stimulezi
  • stimulai
  • stimulași
  • stimulaseși
a III-a (el, ea)
  • stimulea
(să)
  • stimuleze
  • stimula
  • stimulă
  • stimulase
plural I (noi)
  • stimulăm
(să)
  • stimulăm
  • stimulam
  • stimularăm
  • stimulaserăm
  • stimulasem
a II-a (voi)
  • stimulați
(să)
  • stimulați
  • stimulați
  • stimularăți
  • stimulaserăți
  • stimulaseți
a III-a (ei, ele)
  • stimulea
(să)
  • stimuleze
  • stimulau
  • stimula
  • stimulaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

stimulare, stimulărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi stimula DEX '09 DEX '98 DN

stimula, stimulezverb

  • 1. A face să crească energia, randamentul; a da avânt. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Actorul sovietic este strîns legat de mase, fapt care-l stimulează, mărindu-i puterea de muncă pînă la maxim. SAHIA, U.R.S.S. 156. DLRLC
    • format_quote Ea singură are farmecul și darul de a-i stimula energia somnolentă. REBREANU, R. I 21. DLRLC
    • format_quote Producțiuni de frunte în litere și arte, ca florile primăvara, răsăreau prin toată Europa din imaginațiunile stimulate de studiul modelelor antice. ODOBESCU, S. III 56. DLRLC
    • 1.1. A mări activitatea unei funcții organice, a activa, a excita un organ, o funcție. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.