stimáre, stimări, s.f. (înv.) apreciere, cinstire, prețuire, respectare.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

STIMÁ, stimez, vb. I. Tranz. și refl. recipr. A avea stimă, considerație pentru cineva sau ceva; a (se) respecta, a (se) cinsti. – Din it. stimare. Cf. fr. estimer.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

A STIMÁ ~éz tranz. (persoane sau valori umane) A trata cu stimă (izvorâtă dintr-un sentiment de înaltă apreciere); a respecta. /<it. stimare, fr. estimer, lat. aestimare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

STIMÁ vb. I. tr. A avea stimă, considerație (pentru cineva sau ceva); a cinsti, a respecta. [P.i. -mez. / < it. stimare, lat. aestimare – a prețui].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

STIMÁ vb. tr. a avea stimă, considerație; a cinsti, a respecta. (< it. stimare, după fr. estimer)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

STIMÁ vb. a aprecia, a cinsti, a considera, a onora, a prețui, a respecta, (înv.) a respectarisi, a respectălui, a respectui, a socoti. (Toți îl ~ în mod sincer.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

știmár, știmáre, s.n. (reg.) pășune.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

stimá vb., ind. prez. 1 sg. stiméz, 3 sg. și pl. stimeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink