opțiuni
  • info

3 intrări

17 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

stimare sf [At: NEGULICI / Pl: ~mări / E: stima] (Îdt) Prețuire (pentru cineva sau ceva).

STIMA, stimez, vb. I. Tranz. și refl. recipr. A avea stimă, considerație pentru cineva sau ceva; a (se) respecta, a (se) cinsti. – Din it. stimare. Cf. fr. estimer.

STIMA, stimez, vb. I. Tranz. și refl. recipr. A avea stimă, considerație pentru cineva sau ceva; a (se) respecta, a (se) cinsti. – Din it. stimare. Cf. fr. estimer.

stima1 vt [At: HELIADE, D. C. VII/26 / Pzi: ~mez, (înv) stim / E: it stimare, fr estimer, lat aestimare] 1 A avea stimă, considerație (pentru cineva sau ceva) Si: (îvr) stimarisi Vz aprecia, cinsti, considera, onora, prețui, priza2, respecta, socoti. 2 (Îvr) A diviniza (1). 3 (Îvr) A prețui (1).

știmar s [At: CHEST. V, 21/45 / Pl: ? / E: știm + -ar] (Reg) Pășune.

STIMA, stimez, vb. I. Tranz. A avea stimă, considerație pentru cineva sau ceva; a respecta, a cinsti. [Bălcescu] își iubește patria și poporul, dar tocmai de aceea stimează și celelalte popoare, văzînd în lupta lor frățească arma cea mai puternică împotriva tiraniei. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 329, 4/1. Cu un asemenea om poți să te lupți cu toată energia, să-l ai dușman, dar nu poți să nu-l stimezi. GHEREA, ST. CR. I 322. Gîndirea voastră, zise îmi pare minunată, Și simtimentul vostru îl stimez, frații mei. ALEXANDRESCU, M. 322. – Prez. ind. și: (învechit) stim (NEGRUZZI, S. I 52).

STIMA vb. I. tr. A avea stimă, considerație (pentru cineva sau ceva); a cinsti, a respecta. [P.i. -mez. / < it. stimare, lat. aestimare – a prețui].

STIMA vb. tr. a avea stimă, considerație; a cinsti, a respecta. (< it. stimare, după fr. estimer)

A STIMA ~ez tranz. (persoane sau valori umane) A trata cu stimă (izvorâtă dintr-un sentiment de înaltă apreciere); a respecta. /<it. stimare, fr. estimer, lat. aestimare

stimà v. a prețui, a pune preț pe.

*stiméz v. tr. (fr. estimer, it. stimare d. lat. áestimo, -áre. V. estimez). Acord stimă, onorez, prețuĭesc: a stima un om bătrîn, știința.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

stima (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. stimez, 3 stimează; conj. prez. 1 sg. să stimez, 3 să stimeze

stima (a ~) vb., ind. prez. 3 stimează

stima vb., ind. prez. 1 sg. stimez, 3 sg. și pl. stimează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STIMA vb. a aprecia, a cinsti, a considera, a onora, a prețui, a respecta, (înv.) a respectarisi, a respectălui, a respectui, a socoti. (Toți îl ~ în mod sincer.)

STIMA vb. a aprecia, a cinsti, a considera, a onora, a prețui, a respecta, (înv.) a respectarisi, a respectălui, a respectui, a socoti. (Toți îl ~ în mod sincer.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

stimare, stimări, s.f. (înv.) apreciere, cinstire, prețuire, respectare.

știmar, știmare, s.n. (reg.) pășune.

Intrare: stimare
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stimare
  • stimarea
plural
  • stimări
  • stimările
genitiv-dativ singular
  • stimări
  • stimării
plural
  • stimări
  • stimărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: stima
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • stima
  • stimare
  • stimat
  • stimatu‑
  • stimând
  • stimându‑
 singular plural
  • stimează
  • stimați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • stimez
 (să)
  • stimez
  • stimam
  • stimai
  • stimasem
a II-a (tu)
  • stimezi
 (să)
  • stimezi
  • stimai
  • stimași
  • stimaseși
a III-a (el, ea)
  • stimează
 (să)
  • stimeze
  • stima
  • stimă
  • stimase
plural I (noi)
  • stimăm
 (să)
  • stimăm
  • stimam
  • stimarăm
  • stimaserăm
  • stimasem
a II-a (voi)
  • stimați
 (să)
  • stimați
  • stimați
  • stimarăți
  • stimaserăți
  • stimaseți
a III-a (ei, ele)
  • stimează
 (să)
  • stimeze
  • stimau
  • stimară
  • stimaseră
Intrare: știmar
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • știmar
  • știmarul
  • știmaru‑
plural
  • știmare
  • știmarele
genitiv-dativ singular
  • știmar
  • știmarului
plural
  • știmare
  • știmarelor
vocativ singular —
plural —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

stima, stimezverb

  • 1. A avea stimă, considerație pentru cineva sau ceva; a (se) respecta, a (se) cinsti. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: cinsti respecta
    • format_quote [Bălcescu] își iubește patria și poporul, dar tocmai de aceea stimează și celelalte popoare, văzînd în lupta lor frățească arma cea mai puternică împotriva tiraniei. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 329, 4/1. DLRLC
    • format_quote Cu un asemenea om poți să te lupți cu toată energia, să-l ai dușman, dar nu poți să nu-l stimezi. GHEREA, ST. CR. I 322. DLRLC
    • format_quote Gîndirea voastră, zise, îmi pare minunată, Și simtimentul vostru îl stimez, frații mei. ALEXANDRESCU, M. 322. DLRLC
  • comentariu învechit Prezent indicativ și: stim. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.