stimabilitáte s. f., g.-d. art. stimabilității
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
stimabilitáte s.f. Caracterul a ceea ce este stimabil ◊ „Principiul stimabilității (cu cele două alternative extreme: admirația și desconsiderarea) este prefăcut în regim de existență a criticei sale.” Luc. 7 IV 73 p. 2 (din stimabil + -itate)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink