4 intrări
55 de definiții
din care- explicative (36)
- morfologice (9)
- relaționale (5)
- etimologice (1)
- specializate (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
STIMA, stimez, vb. I. Tranz. și refl. recipr. A avea stimă, considerație pentru cineva sau ceva; a (se) respecta, a (se) cinsti. – Din it. stimare. Cf. fr. estimer.
STIMA, stimez, vb. I. Tranz. și refl. recipr. A avea stimă, considerație pentru cineva sau ceva; a (se) respecta, a (se) cinsti. – Din it. stimare. Cf. fr. estimer.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
stima1 vt [At: HELIADE, D. C. VII/26 / Pzi: ~mez, (înv) stim / E: it stimare, fr estimer, lat aestimare] 1 A avea stimă, considerație (pentru cineva sau ceva) Si: (îvr) stimarisi Vz aprecia, cinsti, considera, onora, prețui, priza2, respecta, socoti. 2 (Îvr) A diviniza (1). 3 (Îvr) A prețui (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STIMA, stimez, vb. I. Tranz. A avea stimă, considerație pentru cineva sau ceva; a respecta, a cinsti. [Bălcescu] își iubește patria și poporul, dar tocmai de aceea stimează și celelalte popoare, văzînd în lupta lor frățească arma cea mai puternică împotriva tiraniei. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 329, 4/1. Cu un asemenea om poți să te lupți cu toată energia, să-l ai dușman, dar nu poți să nu-l stimezi. GHEREA, ST. CR. I 322. Gîndirea voastră, zise îmi pare minunată, Și simtimentul vostru îl stimez, frații mei. ALEXANDRESCU, M. 322. – Prez. ind. și: (învechit) stim (NEGRUZZI, S. I 52).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STIMA vb. I. tr. A avea stimă, considerație (pentru cineva sau ceva); a cinsti, a respecta. [P.i. -mez. / < it. stimare, lat. aestimare – a prețui].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STIMA vb. tr. a avea stimă, considerație; a cinsti, a respecta. (< it. stimare, după fr. estimer)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A STIMA ~ez tranz. (persoane sau valori umane) A trata cu stimă (izvorâtă dintr-un sentiment de înaltă apreciere); a respecta. /<it. stimare, fr. estimer, lat. aestimare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
stimà v. a prețui, a pune preț pe.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
STIMĂ s. f. Sentiment de prețuire și de respect determinat de meritele sau de calitățile cuiva sau a ceva; considerație; p. ext. atitudine respectuoasă. ◊ Expr. Cu toată stima sau cu stimă, formulă de politețe folosită, de obicei, la încheierea unei scrisori. – Din it. stima. Cf. fr. estime.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘTIMĂ1, știme, s. f. Personaj din mitologia populară, imaginat ca o femeie care protejează apele, pădurile, comorile etc. – Din ngr. shíma.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘTIMĂ1, știme, s. f. Personaj din mitologia populară, imaginat ca o femeie care protejează apele, pădurile, comorile etc. – Din ngr. shíma.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȘTIMĂ2, știme, s. f. Partea dintr-o partitură care privește fiecare instrument sau voce. – Din germ. Stimme.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
schimă2 sf vz știmă2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
stimă2 sf vz știmă2 corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
stimă1 sf [At: N. COSTIN, L. 43 / Pl: ~me / E: it stima, fr estime] 1 Sentiment pe care îl impune cineva sau ceva celor din jur, datorită calităților sau meritelor sale deosebite Si: cinstire (1), considerație (1), deferență (2), prețuire, respect, seamă, (înv) socoteală, socotință, (grî) sevas. 2 Atitudine respectuoasă față de cineva sau de ceva care are aceste calități sau merite. 3 (Pex) Prestigiu de care se bucură cineva sau ceva Vz apreciere, atenție, lefterie, laudă, trecere, vază. 4 (Îla) În ~ Stimat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ștemă2 sf vz știmă2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
știmă2 sf [At: HEM 1276 / V: (reg) schi~, st~, ștemă / Pl: ~me / E: gr σχῆμα, -λτος] 1 (Mol; Buc) Personaj din mitologia populară, imaginat de obicei ca o femeie frumoasă (și bună), care protejează apele, pădurile, comorile etc. Vz zână. 2 (Reg; în superstiții; d. animale; îe) A avea ~ A fi stăpânit de un duh necurat. 3 (Reg; pex; d. animale; îae) A fi năzdrăvan. 4 (Mol; îc) ~ma-vitelor Boală a vitelor, nedefinită mai îndeaproape. 5-6 (Reg; pex) Ființă (sau plantă) căreia i se atribuie însușiri supranaturale, care este considerată ca purtătoare de noroc. 7 (Reg; prt) Om slab și urât. 8 (Reg) Copil neastâmpărat. 9 (Trs) Noroc. 10 (Trs; îf ștemă) Belșug de lapte la vite Si: (pop) frupt (1), mană. 11 (Reg) Presimțire. 12 (Reg; îf ștemă) Secret. 13 (Reg; îaf) Fluierătură cu care ciobanii se cheamă unul pe altul.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șțimă1 sf [At: DL / Pl: ~me / E: ger Stimme] Parte care revine fiecăruia dintre interpreții unei bucăți muzicale și care se extrage, separat, din partitura generală.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
STIMĂ, stime, s. f. Sentiment de prețuire (plină de respect) determinat de meritele sau de calitățile cuiva sau a ceva; considerație, respect, p. ext. atitudine respectuoasă. ◊ Expr. Cu toată stima sau cu stimă, formulă de politețe folosită, de obicei, la încheierea unei scrisori. – Din it. stima. Cf. fr. estime.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
ȘTIMĂ2, știme, s. f. Partea care revine fiecăruia dintre interpreții unei bucăți muzicale și care se extrage, separat, din partitura generală. – Din germ. Stimme.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STIMĂ s. f. Sentiment pe care îl impune cineva celor din jur prin meritele sau calitățile sale deosebite; considerație, respect; p. ext. atitudine respectuoasă. Să năzuiești mereu a dobîndi stima oamenilor și mai ales pe a ta însăți. REBREANU, P. S. 36. ◊ Expr. Cu toată stima, formulă de politețe pentru încheierea unei scrisori.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȘTIMĂ1, știme, s. f. (În credințele populare) Ființă imaginară închipuită ca o femeie, care ar avea rolul să păzească apele, pădurile, casa, comorile etc. Se întîmplă cîteodată, în crucile nopții, de curg neguri pe Prut, și din acele neguri se arată știma. SADOVEANU, F. J. 429. Trei limbi de foc se zice că se ivesc din pămînt îndată ce începi a săpa, ș-apoi s-arată știma comorii. GANE, N. I 98.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘTIMĂ2, știme, s. f. Partea care îi revine fiecăruia dintre interpreții unei bucăți muzicale și care se extrage, izolat, din partitura generală.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
STIMĂ s.f. Prețuire deosebită a meritelor și a însușirilor cuiva sau a ceva; cinste, considerație. [< it. stima].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȘTIMĂ s.f. (Muz.) Notele extrase separat pentru partida unui cîntăreț, a unui instrument sau a unui grup de instrumente de același gen dintr-un ansamblu. [< germ. Stimme – voce].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STIMĂ s. f. prețuire deosebită a meritelor, a însușirilor cuiva sau a ceva; considerație. (< it. stima, după fr. estime)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ȘTIMĂ s. f. (muz.) extras, dintr-o partitură generală, a notelor scrise pentru partida fiecărui interpret. (< germ. Stimme)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
STIMĂ ~e f. 1) Sentiment favorabil determinat de o opinie bună față de o persoană pentru meritele sau pentru calitățile acesteia; respect. Demn de ~. A inspira ~. ◊ A avea ~ pentru cineva a stima pe cineva. Cu ~, cu toată ~a formulă de politețe cu care se încheie o scrisoare sau o cerere. 2) Atitudine care decurge din acest sentiment. [G.-D. stimei] /<it. stima, fr. estime
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȘTIMĂ2 ~e f. (în mitologia populară) Ființă imaginară cu chip de femeie, înzestrată cu forțe supranaturale, care protejează apele, munții, pădurile etc. /Orig. nec.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȘTIMĂ1 ~e f. Parte care revine fiecăruia dintre interpreții unei compoziții muzicale, reprezentând un extras din partitura generală. /<germ. Stimme
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
stimă f. 1. considerațiune; 2. opiniune, judecată.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
stimă f. stemă în frunte: animalele cu stimă se cred a fi năsdrăvane. [Vechiu.-rom. stimă, piatră scumpă. («mărgăritariu..., stimă», Moxa); v. stemă].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
stimă f. Mold. 1. demon, stafie ce păzește comorile necurate: apoi se arată stima comorii; stima apei, un fel de geniu al rîurilor; are stimă, nu-i lucru curat; 2. pocitură: ești stima oamenilor. [Vorbă identică cu cea precedentă; genii păzitori de comori purtând o cunună de pietre scumpe].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
schímă f., pl. e (ngr. shima, vgr. shêma, formă, haĭnă, figură, trăsătură, gest; vsl. skima, rus. shima. V. schemă). Vechĭ (și shimă). Gest. Azĭ. Gest. schimositură, strîmbătură: schime, cîntece și jocurĭ (Em.). Figură, formă, aspect: o schimă misterioasă. Haĭnă călugărească. Schima cea mică, rasa (haĭna) pe care o poartă frațiĭ; schima cea mare, potcapu (pe care-l poartă numaĭ monahiĭ). – Și știmă, stahie, monstru, arătare, ĭazmă, vîlvă, pocitanie, duh necurat, zînă de apă: oameniĭ mor și se fac știme (Șez. 36, 31), știma Dunăriĭ, știmele mlaștiniĭ (Chir.). – Și stimă (Bucov.) și chimă (Mold. nord): chima răuluĭ pe malu pîrăuluĭ (Cr.).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
3) stímă f., pl. e (fr. estime, it. stima, de unde și ngr. stima). Considerațiune, apreciere, respect acordat uneĭ persoane: a avea stimă pentru cineva, a fi în mare stimă la cineva. Apreciere: mila, onestitatea, știința, vitejia și frumusețea a fost tot-de-a-una în mare stimă. V. dispreț.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
1) stímă f., pl. e (mgr. apoĭ vsl. stemma, stemă). Vechĭ. Peatră prețioasă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
2) stímă, V. schimă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*stiméz v. tr. (fr. estimer, it. stimare d. lat. áestimo, -áre. V. estimez). Acord stimă, onorez, prețuĭesc: a stima un om bătrîn, știința.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
stima (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. stimez, 3 stimează; conj. prez. 1 sg. să stimez, 3 să stimeze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
stima (a ~) vb., ind. prez. 3 stimează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
stima vb., ind. prez. 1 sg. stimez, 3 sg. și pl. stimează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
stimă s. f., g.-d. art. stimei
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
știmă s. f., g.-d. art. știmei; pl. știme
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
stimă s. f., g.-d. art. stimei
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
știmă s. f., g.-d. art. știmei; pl. știme
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
stimă s. f., g.-d. art. stimei; pl. stime
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
știmă (mit., muz.) s. f., g.-d. art. știmei; pl. știme
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
STIMA vb. a aprecia, a cinsti, a considera, a onora, a prețui, a respecta, (înv.) a respectarisi, a respectălui, a respectui, a socoti. (Toți îl ~ în mod sincer.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
STIMA vb. a aprecia, a cinsti, a considera, a onora, a prețui, a respecta, (înv.) a respectarisi, a respectălui, a respectui, a socoti. (Toți îl ~ în mod sincer.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STIMĂ s. 1. v. apreciere. 2. v. admirație. 3. v. autoritate.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
STIMĂ s. 1. apreciere, atenție, cinste, cinstire, considerație, onoare, prețuire, respect, trecere, vază, (livr.) condescendență, deferență, reverență, (înv. și reg.) seamă, (reg.) prețuială, (Mold.) lefterie, (înv.) laudă, socoteală, socotință, (grecism înv.) sevas, (înv. fam.) baftă, (fig.) credit. (Se bucură de multă ~.) 2. admirație, prețuire, (înv.) mirare. (~ mea pentru el a rămas statornică.) 3. ascendent, autoritate, considerație, influență, înrîurire, prestigiu, reputație, raspect, trecere, vază, (înv.) înrîurită, (fig.) credit. (În ochii lor se bucură de o ~ suverană.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Stimă ≠ nerespect
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
stimă (-me), s. f. – Prețuire, apreciere, considerație. It. stima. – Der. stima, vb., din it. stimare; stimabil, adj., din it. stimabile, fr. estimable.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
știmă, știme, s.f. (reg.) 1. demon, stafie, duh ce păzește comorile necurate. 2. pocitură, pocitanie. 3. ființă sau plantă purtătoare de noroc. 4. noroc. 5. (în forma: ștemă) belșug de lapte la vite; mană, frupt. 6. copil mic și neastâmpărat. 7. presimțire. 8. (în forma: ștemă) taină, secret. 9. (în forma: ștemă) fluierătură cu care ciobanii se cheamă între ei.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
știmă (< germ. Stimme „voce”) voce (3); în mod curent, se înțelege prin ș. extragerea pe o foaie de hârtie a unei voci (2) din partitura* generală, foaie după care interpretul citește „textul” muzical.
- sursa: DTM (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
știmă, știme, s.f. – (mit.) 1. Duh ce păzește comorile. 2. Zână de apă. – Din ngr. shíma (Scriban, DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
știmă, -e, s.f. – (mit.) Personaj din mitologia populară, imaginat ca o ființă care protejează apele, pădurile. – Din ngr. shíma (DEX).
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
stima, stimezverb
- 1. A avea stimă, considerație pentru cineva sau ceva; a (se) respecta, a (se) cinsti. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- [Bălcescu] își iubește patria și poporul, dar tocmai de aceea stimează și celelalte popoare, văzînd în lupta lor frățească arma cea mai puternică împotriva tiraniei. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 329, 4/1. DLRLC
- Cu un asemenea om poți să te lupți cu toată energia, să-l ai dușman, dar nu poți să nu-l stimezi. GHEREA, ST. CR. I 322. DLRLC
- Gîndirea voastră, zise, îmi pare minunată, Și simtimentul vostru îl stimez, frații mei. ALEXANDRESCU, M. 322. DLRLC
-
- comentariu Prezent indicativ și: stim. DLRLC
etimologie:
- stimare DEX '09 DEX '98 DN
- estimer DEX '09 DEX '98 MDN '00
stimă, stimesubstantiv feminin
- 1. Sentiment de prețuire și de respect determinat de meritele sau de calitățile cuiva sau a ceva. DEX '09 DLRLC DNsinonime: cinste considerație respect antonime: nerespect
- Să năzuiești mereu a dobîndi stima oamenilor și mai ales pe a ta însăți. REBREANU, P. S. 36. DLRLC
- 1.1. Atitudine respectuoasă. DEX '09 DLRLC
- Cu toată stima sau cu stimă, formulă de politețe folosită, de obicei, la încheierea unei scrisori. DEX '09 DLRLC
-
etimologie:
- stima DEX '09 DEX '98 DN
- estime DEX '09 DEX '98 MDN '00
știmă, știmesubstantiv feminin
- 1. Partea dintr-o partitură, care privește fiecare instrument sau voce. DEX '09 DLRLC DN
etimologie:
- Stimme DEX '09 DN
știmă, știmesubstantiv feminin
- 1. Personaj din mitologia populară, imaginat ca o femeie care protejează apele, pădurile, comorile etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Se întîmplă cîteodată, în crucile nopții, de curg neguri pe Prut, și din acele neguri se arată știma. SADOVEANU, F. J. 429. DLRLC
- Trei limbi de foc se zice că se ivesc din pămînt îndată ce începi a săpa, ș-apoi s-arată știma comorii. GANE, N. I 98. DLRLC
-
etimologie:
- shíma DEX '09 DEX '98