STILOLIT s.n. (Geol.) Suprafață de îndințare în interiorul unei roci omogene sau la limita dintre două strate. [< fr. stylolithe].

stilolit, (engl.= stylolite) supr. cu proeminențe neregulate, sub formă de coloane, de dimensiuni mici, care iau naștere mai ales în rocile calcaroase, datorită disoluției selective, provocată de presiunea tectonică sau litostatică. În secțiune transversală, aceasta este marcată de o linie de culoare mai închisă, foarte sinuoasă, având caracterul unei oscilograme.

STILO- „coloană, vîrf ascuțit, stil botanic”. ◊ gr. stylos „stîlp, coloană” > fr. stylo-, germ. id., engl. id., it. stilo- > rom. stilo-. □ ~bat (v. -bat₂), s. m., piedestal care susține un șir de coloane; ~dozimetru (v. dozi-, v. -metru₁), s. n., dozimetru de radiație portativ, de forma unui stilou; ~for (v. -for), adj., (despre plante) înzestrat cu stil; ~graf (v. -graf), s. n., unealtă ascuțită cu care se înțeapă hîrtia pentru a face punctele care redau alfabetul orbilor; ~grafie (v. -grafie), s. f., procedeu tehnic de obținere cu ajutorul electrolizei a unor imitații de desene în peniță, de gravuri etc.; ~hioid (v. hio-, v. -id), s. n., piesă principală a arcului de susținere hioidian; ~id (v. -id), adj., s. n., 1. adj., În formă de stil vegetal sau de pumnal. 2. s. n., Parte ascuțită, în formă de pumnal, a unui os sau a unei apofize; ~lit (v. -lit₁), s. n., aspect al suprafeței de separație dintre două strate sau din interiorul unei roci sedimentare omogene; ~podiu (v. -podiu), s. n., expansiune vegetală în formă de disc la baza stilului; ~spor (v. -spor), s. m., spor alungit format la vîrful filamentului micelian sau în picnidiile lichenilor sau fungilor; ~stegiu (v. -stegiu), s. n., scufie a stilului aparținînd plantelor asclepiadacee.