stilografie sf [At: (a. 1774) BV II, 209 / Pl: ? / E: fr stylographie] Procedeu tehnic prin care, cu ajutorul electrolizei, se obțin imitații de desene în peniță, gravuri în avaforte etc.

STILOGRAFIE s. f. Procedeu tehnic prin care se obțin, prin electroliză, imitații de desene în peniță, gravuri în acvaforte etc.

STILOGRAFIE s.f. Procedeu tehnic prin care se obțin cu ajutorul electrolizei imitații de desene în peniță, de gravuri etc. [Gen. -iei. / < fr. stylographie].

STILOGRAFIE s. f. procedeu tehnic prin care se obțin cu ajutorul electrolizei imitații de desene în peniță, de gravuri etc. (< fr. stylographie)

STILOGRAFIE f. Procedeu de obținere a imitațiilor de gravuri prin electroliză. /<fr. stylographie

stilografie (desp. -lo-gra-) s. f., art. stilografia, g.-d. stilografii, art. stilografiei

stilografie (-lo-gra-) s. f., art. stilografia, g.-d. stilografii, art. stilografiei

stilografie s. f. (sil. -gra-), art. stilografia, g.-d. slilografii, art. stilografiei

STILO- „coloană, vîrf ascuțit, stil botanic”. ◊ gr. stylos „stîlp, coloană” > fr. stylo-, germ. id., engl. id., it. stilo- > rom. stilo-. □ ~bat (v. -bat₂), s. m., piedestal care susține un șir de coloane; ~dozimetru (v. dozi-, v. -metru₁), s. n., dozimetru de radiație portativ, de forma unui stilou; ~for (v. -for), adj., (despre plante) înzestrat cu stil; ~graf (v. -graf), s. n., unealtă ascuțită cu care se înțeapă hîrtia pentru a face punctele care redau alfabetul orbilor; ~grafie (v. -grafie), s. f., procedeu tehnic de obținere cu ajutorul electrolizei a unor imitații de desene în peniță, de gravuri etc.; ~hioid (v. hio-, v. -id), s. n., piesă principală a arcului de susținere hioidian; ~id (v. -id), adj., s. n., 1. adj., În formă de stil vegetal sau de pumnal. 2. s. n., Parte ascuțită, în formă de pumnal, a unui os sau a unei apofize; ~lit (v. -lit₁), s. n., aspect al suprafeței de separație dintre două strate sau din interiorul unei roci sedimentare omogene; ~podiu (v. -podiu), s. n., expansiune vegetală în formă de disc la baza stilului; ~spor (v. -spor), s. m., spor alungit format la vîrful filamentului micelian sau în picnidiile lichenilor sau fungilor; ~stegiu (v. -stegiu), s. n., scufie a stilului-aparținînd plantelor asclepiadacee.