stilo sn vz stilou

STILO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „coloană”. [< fr. stylo-, cf. gr. stylos, lat. stilus].

STILO-, -STIL, -STILIE elem. „coloană”, „vargă”. (< fr. stylo-, -style, -stylie, cf. gr. stylas)

STILOU, stilouri, s. n. Instrument de scris prevăzut cu un rezervor din care cerneala sau pasta ajunge automat la vârful peniței, în timpul scrierii. – Din fr. stylo.

stilou sn [At: C. PETRESCU, R. DR. 210 / V: stilo / Pl: ~ri / E: fr stylo] Ustensilă pentru scris, asemănătoare unui toc³, prevăzută cu un rezervor de cerneală (sau de pastă) care alimentează automat penița (sau vârful, la cel cu pastă).

STILOU, stilouri, s. n. Toc de scris prevăzut cu un rezervor din care cerneala sau pasta ajunge automat la vârful peniței, în timpul scrierii. – Din fr. stylo.

STILOU, stilouri, s. n. Toc prevăzut cu un rezervor din care cerneala ajunge automat la vîrful peniței. Boldur Iloveanu încercă de cîteva ori să înșire numerele în coloană, pe o foaie albă, să adune și să scadă. Lăsă repede stiloul culcat pe hîrtie, ca o armă inutilă. C. PETRESCU, R. DR. 210.

STILOU s.n. Toc de scris cu un rezervor propriu de cerneală. [< fr. stylo < stylographe].

-STIL² elem. stilo-.

-STILIE elem. stilo-.

STILOU s. n. toc de scris cu un rezervor propriu de cerneală. (< fr. stylo/graphe/)

cameră-stilou s. f. (cinem.) Stil cinematografic care utilizează spiritul și tehnica reportajului, a romanului ◊ „La frumusețea imaginilor, în sfârșit, filmul adaugă pe aceea a unui admirabil ritm interior. Teoreticianul camerei-stilou transformă ritmurile compoziției în montaj într-o frazare sobră.” Gaz. lit. 6 IX 62 p. 3; v. și P.N. 5/67 p. 18 [și stilou-cameră, v. Sc. 5 III 81 p. 4] (din fr. caméra-stylo)

STILOU ~ri n. Toc prevăzut cu un rezervor de cerneală (sau de pastă); toc rezervor. [Sil. sti-lou] /<fr. stylo

stilou s. n., art. stiloul; pl. stilouri

stilou s. n., art. stiloul; pl. stilouri

stilou s. n. (sil. -lou), art. stiloul; pl. stilouri

stilou

STILO- „coloană, vîrf ascuțit, stil botanic”. ◊ gr. stylos „stîlp, coloană” > fr. stylo-, germ. id., engl. id., it. stilo- > rom. stilo-. □ ~bat (v. -bat₂), s. m., piedestal care susține un șir de coloane; ~dozimetru (v. dozi-, v. -metru₁), s. n., dozimetru de radiație portativ, de forma unui stilou; ~for (v. -for), adj., (despre plante) înzestrat cu stil; ~graf (v. -graf), s. n., unealtă ascuțită cu care se înțeapă hîrtia pentru a face punctele care redau alfabetul orbilor; ~grafie (v. -grafie), s. f., procedeu tehnic de obținere cu ajutorul electrolizei a unor imitații de desene în peniță, de gravuri etc.; ~hioid (v. hio-, v. -id), s. n., piesă principală a arcului de susținere hioidian; ~id (v. -id), adj., s. n., 1. adj., În formă de stil vegetal sau de pumnal. 2. s. n., Parte ascuțită, în formă de pumnal, a unui os sau a unei apofize; ~lit (v. -lit₁), s. n., aspect al suprafeței de separație dintre două strate sau din interiorul unei roci sedimentare omogene; ~podiu (v. -podiu), s. n., expansiune vegetală în formă de disc la baza stilului; ~spor (v. -spor), s. m., spor alungit format la vîrful filamentului micelian sau în picnidiile lichenilor sau fungilor; ~stegiu (v. -stegiu), s. n., scufie a stilului aparținînd plantelor asclepiadacee.

STIL-, v. STILO-. □ ~omatofore (v. omato-, v. -for), s. f. pl., ordin de moluște gasteropode pulmonate terestre, avînd ochii situați la extremitatea tentaculelor mari.

-STIL „stîlp, coloană, stil vegetal”. ◊ gr. stylos „coloană, stîlp” > fr. -style, engl. id. > rom. -stil.

-STILIE „stil vegetal”. ◊ gr. stylos „par, stîlp, columnă” > fr. -stylie, germ. id., engl. -styly > rom. -stilie.

STILOU s. toc rezervor, (rar) stilograf. (Scrie cu ~ul.)

STILOU s. toc rezervor, (rar) stilograf. (Scrie cu ~.)