opțiuni
  • info
2 intrări
22 de definiții

Explicative DEX

STIHUIRE, stihuiri, s. f. (Înv.; rar) Faptul de a stihui; versificație; poezie. – V. stihui.

stihuire sf [At: DDRF / Pl: ~ri / E: stihui] (Asr) Versificare.

STIHUIRE, stihuiri, s. f. (Rar) Faptul de a stihui; versificație; poezie. – V. stihui.

STIHUIRE, stihuiri, s. f. (Rar) Faptul de a compune versuri; versificație; poezie. Însă tu îmi vei răspunde că e bine ca în lume Prin frumoasă stihuire să pătrunză al meu nume. EMINESCU, O. I 137.

stihuire f. arta versurilor, versificațiune: prin frumoasă stihuire să pătrunză al meu nume EM.

STIHUI, stihuiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Înv., rar) A face, a compune versuri; a versifica. – Stih + suf. -ui.

stihui2 vr [At: LEXIC REG. 15 / Pzi: ~esc / E: nct] (Mar; d. apa din fântână) A se curăța (2).

stihui1 vit [At: CADE / Pzi: ~esc / E: stih + -ui] A versifica.

STIHUI, stihuiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Rar) A face, a compune versuri; a versifica. – Stih + suf. -ui.

A STIHUI ~iesc intranz. înv. A compune versuri; a face poezii; a versifica. /stih + suf. ~ui

stihuĭésc v. tr. și intr. (d. stih). Vechĭ. Versific, fac versurĭ.

Ortografice DOOM

stihuire (înv., rar) s. f., g.-d. art. stihuirii; pl. stihuiri

stihuire (înv., rar) s. f., g.-d. art. stihuirii; pl. stihuiri

stihuire s. f., g.-d. art. stihuirii; pl. stihuiri

stihui (a ~) (înv., rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stihuiesc, 3 sg. stihuiește, imperf. 1 stihuiam; conj. prez. 1 sg. să stihuiesc, 3 să stihuiască

stihui (a ~) (înv., rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stihuiesc, imperf. 3 sg. stihuia; conj. prez. 3 să stihuiască

stihui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stihuiesc, imperf. 3 sg. stihuia; conj. prez. 3 sg. și pl. stihuiască

Sinonime

STIHUIRE s. v. versificare, versificație.

stihuire s. v. VERSIFICARE. VERSIFICAȚIE.

STIHUI vb. v. rima, versifica.

stihui vb. v. RIMA. VERSIFICA.

Arhaisme și regionalisme

stihui2, stihuiesc, vb. IV refl. (reg.; despre apa din fântână) a se curăța.

Intrare: stihuire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stihuire
  • stihuirea
plural
  • stihuiri
  • stihuirile
genitiv-dativ singular
  • stihuiri
  • stihuirii
plural
  • stihuiri
  • stihuirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: stihui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • stihui
  • stihuire
  • stihuit
  • stihuitu‑
  • stihuind
  • stihuindu‑
 singular plural
  • stihuiește
  • stihuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • stihuiesc
 (să)
  • stihuiesc
  • stihuiam
  • stihuii
  • stihuisem
a II-a (tu)
  • stihuiești
 (să)
  • stihuiești
  • stihuiai
  • stihuiși
  • stihuiseși
a III-a (el, ea)
  • stihuiește
 (să)
  • stihuiască
  • stihuia
  • stihui
  • stihuise
plural I (noi)
  • stihuim
 (să)
  • stihuim
  • stihuiam
  • stihuirăm
  • stihuiserăm
  • stihuisem
a II-a (voi)
  • stihuiți
 (să)
  • stihuiți
  • stihuiați
  • stihuirăți
  • stihuiserăți
  • stihuiseți
a III-a (ei, ele)
  • stihuiesc
 (să)
  • stihuiască
  • stihuiau
  • stihuiră
  • stihuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

stihuire, stihuirisubstantiv feminin

  • 1. învechit rar Faptul de a stihui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: poezie versificare versificație
    • format_quote Însă tu îmi vei răspunde că e bine ca în lume Prin frumoasă stihuire să pătrunză al meu nume. EMINESCU, O. I 137. DLRLC
etimologie:
  • vezi stihui DEX '98 DEX '09

stihui, stihuiescverb

etimologie:
  • Stih + -ui. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.