10 definiții pentru stihiră

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STIHIRĂ, stihiri, s. f. Imn bisericesc ortodox cântat în cadrul slujbei de dimineață. – Din sl. stihirŭ, -ra.

STIHIRĂ, stihiri, s. f. Imn bisericesc ortodox cântat în cadrul slujbei de dimineață. – Din sl. stihirŭ, -ra.

stihi sf [At: (a. 1639) PARACLIS, 244 / V: ~re / Pl: ~ri, ~re / E: vsl стихиръ] Cântare bisericească ortodoxă în versuri.

STIHIRĂ, stihiri, s. f. (Și în forma stihire) Imn bisericesc cîntat în cadrul slujbei de dimineață. Următoarea stihire răsfrînge durerea de atunci a preotului. ARGHEZI, P. T. 5. – Variantă: stihire s. f.

stihíră f., pl. e și ĭ (vsl. stihirŭ, -ra, rus. -ra, d. ngr. stihiron, adică tropárion, tropar în versurĭ). Un fel de cîntare în versuri care se cîntă la utrenie și la vecernie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

stihi s. f., g.-d. art. stihirii; pl. stihiri

stihi s. f., g.-d. art. stihirii; pl. stihiri

stihi s. f., g.-d. art. stihirii; pl. stihiri

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

stihiră (Biz.) (› gr. τò στιχηρόν, din adj. στιχηρόν, ά, όν, „privitor la versete, stihuri”), strofă precedată de un stih*, care se cântă – în stil* irmologic sau stihiraric – la vecernie* (la „Doamne strigat-am” și la Stihoavnă), la utrenie* (la Sedelne* și la Laude), la liturghie* (la „Fericiri”) și în rânduiala unora dintre taine și ierurgii. După conținut, s. sunt: „ale Învierii”, „ale Crucii și Învierii”, ale „Născătoarei”, ale „Crucii și Născătoarei”, „ale martirilor” sau „martirice”, „dogmatice”, „ale Sf. Treimi”, „de pocăință și umilință” ș.a. Cele mai vechi stihiri (tropare) datează din sec. 5-6, compuse de Anatolie Imnograful (sec. 5), Roman Melodul („Dulce-Cântărețul”, sec. 6), Vizantie (Byzantios), Ciprian, Andrei Cyrrus (persul) ș.a.

Intrare: stihiră
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stihi
  • stihira
plural
  • stihiri
  • stihirile
genitiv-dativ singular
  • stihiri
  • stihirii
plural
  • stihiri
  • stihirilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stihire
  • stihirea
plural
  • stihiri
  • stihirile
genitiv-dativ singular
  • stihiri
  • stihirii
plural
  • stihiri
  • stihirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

stihi, stihirisubstantiv feminin

  • 1. Imn bisericesc ortodox cântat în cadrul slujbei de dimineață. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Următoarea stihire răsfrînge durerea de atunci a preotului. ARGHEZI, P. T. 5. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.