stigmatizat, ~ă a [At: C. PETRESCU, Î. II, 257 / Pl: ~ați, ~e / E: stigmatiza] 1 (Rar) Blamat (1). 2 (D. sclavi sau delincvenți) Care poartă pe corp un stigmat (4) Si: înfierat (înv), pecetluit.

STIGMATIZAT, -Ă, stigmatizați, -te, adj. 1. Defăimat, înfierat, dezonorat. 2. (Despre sclavi sau delincvenți) Care poartă pe corp stigmatul (aplicat prin ardere). ◊ Fig. Devenise așadar acest Radu Comșa un om înveninat, așa cum îl arăta cicatricile: om stigmatizat? C. PETRESCU, Î. II 257.

stigmatiza vt [At: NEGRUZZI, S. I, 334 / Pzi: ~zez / E: fr stigmatiser] 1 A atrage disprețul public asupra cuiva sau a ceva prin dezvăluirea unor fapte, a unor manifestări etc. reprobabile Si: a blama (1), a înfiera V condamna, dezaproba, dezarma, mustra, osândi, proscrie, protesta, sancționa. 2 A aplica cu fierul roșu stigmatul (4) pe corpul sclavilor sau al delincvenților Si: a înfiera, (înv) a pecetlui.

STIGMATIZA, stigmatizez, vb. I. Tranz. 1. A atrage asupra cuiva sau a ceva disprețul public; a înfiera, a dezonora. Eu nu pot propune nimic, fiindcă sînt stigmatizat. REBREANU, P. S. 77. Iar cît pentru ceialalți ce nu sînt din taraful nostru, îi stigmatizăm cu numele de procleți, vînzători, proști... etc. ALECSANDRI, T. 1665. Alecsandri stigmatiza ignoranța prin «Iorgu de la Sadagura». NEGRUZZI, S. I 334. 2. A aplica (prin ardere) stigmatul pe corpul sclavilor sau al delincvenților.

STIGMATIZA vb. I. tr. A arunca asupra cuiva sau a ceva disprețul public; a înfiera, a dezonora. [< fr. stigmatiser].

STIGMATIZA vb. tr. 1. a aplica cu fierul roșu stigmatul (2). 2. a arunca asupra cuiva disprețul public; a înfiera, a defăima, a dezonora. (< fr. stigmatiser)

A STIGMATIZA ~ez tranz. 1) înv. (sclavi sau infractori) A marca printr-un stigmat; a însemna cu un fier roșu. 2) fig. (persoane, fapte, spuse reprobabile) A condamna în mod public; a osândi; a înfiera; a blama. ~ o trădare. /<fr. stigmatiser

stigmatizà v. a înfiera (și fig.).

*stigmatizéz v. tr. (vgr. stigmatizo). Aplic stigmatu (stampila infamiiĭ). Înfierez: a stigmatiza un criminal. Fig. Satiriciĭ stigmatizează vițiu.

stigmatiza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. stigmatizez, 3 stigmatizează; conj. prez. 1 sg. să stigmatizez, 3 să stigmatizeze

stigmatiza (a ~) vb., ind. prez. 3 stigmatizează

stigmatiza vb., ind. prez. 1 sg. stigmatizez, 3 sg. și pl. stigmatizează

stigmatizez.

STIGMATIZAT adj. înfierat, (înv.) pecetluit. (Un condamnat ~.)

STIGMATIZAT adj. înfierat, (înv.) pecetluit. (Un condamnat ~.)

STIGMATIZA vb. 1. a înfiera, (înv.) a pecetlui. (A ~ sclavii, condamnații.) 2. v. dezaproba.

STIGMATIZA vb. 1. a înfiera, (înv.) a pecetlui. (A ~ sclavii, condamnații.) 2. a blama, a condamna, a dezaproba, a înfiera, a proscrie, a reproba, a respinge, (livr.) a dezavua, (rar) a sancționa, (pop.) a osîndi, (înv.) a mustra, a protesta, (fig.) a veșteji. (Opinia publică a ~ gestul lui necugetat.)