STIGMATIZÁRE, stigmatizări, s. f. Acțiunea de a stigmatiza, înfierare. – V. stigmatiza.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

STIGMATIZÁRE, stigmatizări, s. f. Acțiunea de a stigmatiza; înfierare. – V. stigmatiza.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

stigmatizáre s. f., g.-d. art. stigmatizắrii; pl. stigmatizắri
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

STIGMATIZÁRE s. 1. înfierare, (rar) înfierat, (înv.) pecetluire. (~ unui sclav.) 2. v. dezaprobare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

STIGMATIZÁRE s.f. Acțiunea de a stigmatiza și rezultatul ei; înfierare. [< stigmatiza].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

stigmatizáre s. f., g.-d. art. stigmatizării; pl. stigmatizări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

STIGMATIZÁ, stigmatizez, vb. I. Tranz. 1. A arunca asupra cuiva sau a ceva disprețul public, a condamna cu toată severitatea; a înfiera, a dezonora. 2. (înv.) A aplica (cu fierul roșu) stigmatul pe corpul sclavilor sau al delincvenților. – Din fr. stigmatiser.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

STIGMATIZÁ, stigmatizez, vb. I. Tranz. 1. A arunca asupra cuiva sau a ceva disprețul public, a condamna cu toată severitatea; a înfiera, a dezonora. 2. (Înv.) A aplica (cu fierul roșu) stigmatul pe corpul sclavilor sau al delincvenților. – Din fr. stigmatiser.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de romac | Semnalează o greșeală | Permalink

stigmatizá (a ~) vb., ind. prez. 3 stigmatizeáză
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

STIGMATIZÁ vb. 1. a înfiera, (înv.) a pecetlui. (A ~ sclavii, condamnații.) 2. v. dezaproba.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A STIGMATIZÁ ~éz tranz. 1) înv. (sclavi sau infractori) A marca printr-un stigmat; a însemna cu un fier roșu. 2) fig. (persoane, fapte, spuse reprobabile) A condamna în mod public; a osândi; a înfiera; a blama. ~ o trădare. /<fr. stigmatiser
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

STIGMATIZÁ vb. I. tr. A arunca asupra cuiva sau a ceva disprețul public; a înfiera, a dezonora. [< fr. stigmatiser].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

STIGMATIZÁ vb. tr. 1. a aplica cu fierul roșu stigmatul (2). 2. a arunca asupra cuiva disprețul public; a înfiera, a defăima, a dezonora. (< fr. stigmatiser)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

stigmatizá vb., ind. prez. 1 sg. stigmatizéz, 3 sg. și pl. stigmatizeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

stigmatizà v. a înfiera (și fig.).
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

*stigmatizéz v. tr. (vgr. stigmatizo). Aplic stigmatu (stampila infamiiĭ). Înfierez: a stigmatiza un criminal. Fig. Satiriciĭ stigmatizează vițiu.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink