2 definiții pentru stigmatifer
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
stigmatifer adj. m., pl. stigmatiferi; f. sg. stigmatiferă, pl. stigmatifere
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
STIGMATI- „stigmat”. ◊ L. tz. stigma, atis „urmă, pată” > fr. stigmati-, engl. id., > rom. stigmati-. □ ~fer (v. -fer), adj., care poartă stigmate; ~form (v. -form), adj., în formă de stigmat.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Intrare: stigmatifer
stigmatifer adjectiv
| adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)