2 intrări

10 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

stidire sf [At: GCR I, 289/10 / Pl: ? / E: stidi] (Înv) Sfială (1).

stidi vr [At: (a. 1630) GCR I, 85/12 / V: ~ivi / Pzi: ~desc / E: slv стидѣти сѧ] (Înv) A se sfii (4).

stidésc (mă) v. refl. (vsl. styditi se. V. nestidință). L. V. Mă rușinez, mă sfiesc.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STIDIRE s. v. frică, jenă, rușine, sfială, sfiiciune, stinghereală, stânjeneală, stânjenire, teamă, temere.

stidire s. v. FRICĂ. JENĂ. RUȘINE. SFIALĂ. SFIICIUNE. STINGHEREALĂ. STÎNJENEALĂ. STÎNJENIRE. TEAMĂ. TEMERE.

STIDI vb. v. jena, rușina, sfii, speria, teme.

stidi vb. v. JENA. RUȘINA. SFII. SPERIA. TEME.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

stidi (-desc, -it), vb. refl. – A se îndoi, a se rușina, a nu îndrăzni. Sl. stydĕti sę (Miklosich, Slaw. Elem., 47; Cihac, II, 368), Înv., azi rar, uneori folosit greșit (cf. intră popa în altar și citește și citește, cu ochii’n femei stidește, Popular Munt.). – Der. stideală, s. f. (înv., timiditate); stidință, s. f. (înv., timiditate, rușine).

Intrare: stidire
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stidire
  • stidirea
plural
  • stidiri
  • stidirile
genitiv-dativ singular
  • stidiri
  • stidirii
plural
  • stidiri
  • stidirilor
vocativ singular
plural
Intrare: stidi
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • stidi
  • stidire
  • stidit
  • stiditu‑
  • stidind
  • stidindu‑
singular plural
  • stidește
  • stidiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • stidesc
(să)
  • stidesc
  • stideam
  • stidii
  • stidisem
a II-a (tu)
  • stidești
(să)
  • stidești
  • stideai
  • stidiși
  • stidiseși
a III-a (el, ea)
  • stidește
(să)
  • stidească
  • stidea
  • stidi
  • stidise
plural I (noi)
  • stidim
(să)
  • stidim
  • stideam
  • stidirăm
  • stidiserăm
  • stidisem
a II-a (voi)
  • stidiți
(să)
  • stidiți
  • stideați
  • stidirăți
  • stidiserăți
  • stidiseți
a III-a (ei, ele)
  • stidesc
(să)
  • stidească
  • stideau
  • stidi
  • stidiseră
stivi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)