6 definiții pentru stidi
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
stidi vr [At: (a. 1630) GCR I, 85/12 / V: ~ivi / Pzi: ~desc / E: slv стидѣти сѧ] (Înv) A se sfii (4).
stivi v vz stidi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
stidésc (mă) v. refl. (vsl. styditi se. V. nestidință). L. V. Mă rușinez, mă sfiesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
STIDI vb. v. jena, rușina, sfii, speria, teme.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
stidi vb. v. JENA. RUȘINA. SFII. SPERIA. TEME.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
stidi (-desc, -it), vb. refl. – A se îndoi, a se rușina, a nu îndrăzni. Sl. stydĕti sę (Miklosich, Slaw. Elem., 47; Cihac, II, 368), Înv., azi rar, uneori folosit greșit (cf. intră popa în altar și citește și citește, cu ochii’n femei stidește, Popular Munt.). – Der. stideală, s. f. (înv., timiditate); stidință, s. f. (înv., timiditate, rușine).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| verb (V401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||