opțiuni
  • info

2 intrări

10 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

sticluit, ~ă a [At: FM (1845), 141/6 / V: stec~ / Pl: ~iți, ~e / E: sticlui] (Reg; d. ferestre, uși etc.) Care are geamuri.

STICLUIT, -Ă, sticluiți, -te, adj. (Despre ferestre) Cu geamuri. (Atestat în forma stecluit) Aveți parte de curți nalte, luminate, văruite, șindrilite și cu ferești stecluite. ALECSANDRI, P. P. 391. – Variantă: (Mold.) stecluit, -ă adj.

STICLUIT, -Ă, sticluiți, -te, adj. (Pop., despre ferestre) Cu geamuri. [Var.: (înv. și reg.) stecluit, -ă adj.] – Din sticlă.

steclui[1] v vz sticlui

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

stecluit, ~ă a vz sticluit

sticlui vt [At: TDRG / Pzi: ~esc / E: sticlă + -ui] (Reg) A pune geamuri.

STECLUIT, -Ă adj. v. sticluit.

STECLUIT, -Ă adj. v. sticluit.

A STICLUI ~iesc tranz. reg. pop. (ferestre, uși etc.) A înzestra cu sticlă. /sticlă + suf. ~ui

sticluĭésc v. tr. Vest. Rar. Garnisesc cu sticle (geamurĭ). – În est ste-.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

sticluit, sticluită, adj. (reg.; despre ferestre, uși etc.) care are geamuri.

Intrare: sticluit
sticluit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sticluit
  • sticluitul
  • sticluitu‑
  • sticluită
  • sticluita
plural
  • sticluiți
  • sticluiții
  • sticluite
  • sticluitele
genitiv-dativ singular
  • sticluit
  • sticluitului
  • sticluite
  • sticluitei
plural
  • sticluiți
  • sticluiților
  • sticluite
  • sticluitelor
vocativ singular — —
plural — —
stecluit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stecluit
  • stecluitul
  • stecluitu‑
  • stecluită
  • stecluita
plural
  • stecluiți
  • stecluiții
  • stecluite
  • stecluitele
genitiv-dativ singular
  • stecluit
  • stecluitului
  • stecluite
  • stecluitei
plural
  • stecluiți
  • stecluiților
  • stecluite
  • stecluitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: sticlui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sticlui
  • sticluire
  • sticluit
  • sticluitu‑
  • sticluind
  • sticluindu‑
 singular plural
  • sticluiește
  • sticluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sticluiesc
 (să)
  • sticluiesc
  • sticluiam
  • sticluii
  • sticluisem
a II-a (tu)
  • sticluiești
 (să)
  • sticluiești
  • sticluiai
  • sticluiși
  • sticluiseși
a III-a (el, ea)
  • sticluiește
 (să)
  • sticluiască
  • sticluia
  • sticlui
  • sticluise
plural I (noi)
  • sticluim
 (să)
  • sticluim
  • sticluiam
  • sticluirăm
  • sticluiserăm
  • sticluisem
a II-a (voi)
  • sticluiți
 (să)
  • sticluiți
  • sticluiați
  • sticluirăți
  • sticluiserăți
  • sticluiseți
a III-a (ei, ele)
  • sticluiesc
 (să)
  • sticluiască
  • sticluiau
  • sticluiră
  • sticluiseră
steclui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sticluit, sticluităadjectiv

  • 1. (Despre ferestre) Cu geamuri. DLRLC
    • format_quote Aveți parte de curți nalte, luminate, văruite, șindrilite și cu ferești stecluite. ALECSANDRI, P. P. 391. DLRLC
etimologie:
  • sticlă DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.