sticlit, ~ă a [At: EPISCUPESCU, PRACTICA, 254/26 / V: (îrg) steclât / Pl: ~iți, ~e / E: sticli] 1 (Îrg) Care strălucește ca sticla (14). 2 (Pop; d. ochi, privire) Pironit.

STICLIT, -Ă, sticliți, -te, adj. (Despre ochi) Cu privirea fixă (și strălucitoare); pironit, ațintit. Elefterescu a rămas cu ochii^[1] sticliți și gura căscată. POPA, V. 227. Ședea-n fundul cortului cu ochii sticliți. TEODORESCU, P. P. 142. – Variantă: (Mold.) steclit, -ă (SADOVEANU, D. P. 86) adj. corectat(ă)

STICLIT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A STICLI. 2) (despre priviri sau ochi) Care este fixat asupra unui obiect; ațintit; pironit. /v. a sticli

sticlit a. cu privire fixă: cu fețele pălite, cu ochii sticliți OD.

sticlít, -ă adj. Vest. Care sticlește straniŭ (vorbind de ochĭ): cu ochiĭ sticlițĭ de bucurie. – În est ste-.

stecli v vz sticli

steclit, ~ă a vz sticlit

sticli [At: POLIZU / V: (îrg) stec~ / Pzi: ~lesc / E: sticlă] 1 vi A produce o lumină puțin intensă (și intermitență) ca o scânteie Si: a licări, a luci, a scăpăra¹, a scânteia, a sclipi, (rar) a strălumina. 2 vi A produce o lumină vie, strălucitoare Si: a străluci, a scăpăra¹, a scânteia, a sclipi, (rar) a strălumina. 3 vi (D. ochi, privire) A avea o strălucire specifică, vie, care trădează un sentiment puternic Si: a scânteia, a scăpăra¹, a sclipi, a străluci². 4 vi (D. oameni) A avea o privire strălucitoare Si: a scânteia, a scăpăra, a sclipi, a străluci². 5 vi (Îe) A-i ~ ochii (pe undeva) A se afla undeva (departe). 6 vi (Îe) A-i ~ ochii (în cap) A fi deștept, vioi. 7 vt (Rar; c. i. ochii, privirea) A pironi. 8 vr (Buc; d. drumuri, cărări etc.) A îngheța tare, devenind sticlos (1). 9-10 vtr (Îvr) A căpăta sau a face să capete aspect de sticlă (14), prin lipsă de flexibilitate, prin transparență, luciu. 11-12 vtr A deveni sau a face să devină sticlos (1). corectat(ă)

STICLI, sticlesc, vb. IV. Intranz. 1. A luci (ca sticla), a străluci, a scînteia, a sclipi. Porniră într-acolo, cu junghiurile și chimirurile late sticlind în săgetările soarelui. SADOVEANU, O. I 31. Tocmai în fund, tîrgul sticlea în soare, crucea bisericii străpungea seninul, în razele soarelui părea că pîlpîie și dînsa ca o flacără. GÎRLEANU, L. 29. ◊ Tranz. (Neobișnuit) Soarele bătea de cătră amiază și streșinile din sat de la Tarcău țîrîiau, sticlind șiraguri de mărgele vii. SADOVEANU, B. 113. 2. (Despre ochi) A străluci (mai ales de bucurie, plăcere, dorință). Ochii îi sticliră prin întunerec. DUMITRIU, B. F. 66. Pe fața albă, sticleau ochii în bură de lacrimi. SADOVEANU, O. I 250. Ochii albaștri-verzui îi sticleau inteligent și șiret. REBREANU, R. I 33. Toată fața i se limpezi și ochii îi sticleau în cap de beția unei bucurii copilărești și nestăpînite. VLAHUȚĂ, O. A. I 96. ◊ Expr. (În fraze interogative sau exclamative) (Cine știe) pe unde îi sticlesc ochii = (cine știe) unde se află, unde și cum trăiește. Ehei!... pe unde-i sticlesc lui ochii acuma... - Pe unde-i sticlesc ochii? Nu s-o fi-nsurat? – Ce-nsurat!... C. PETRESCU, O. P. II 84. Ghivornița cea de alaltăieri noapte m-o apucat în pădure, ș-am rătăcit poteca; de nu dădeam peste Văsui al dumitale în opcină, cine știe pe unde mi-ar fi mai sticlit ochii!... HOGAȘ, M. N. 192. A-i sticli (cuiva) ochii în cap = a fi deștept, vioi, drăcos. ♦ Tranz. (Cu complementul «ochii») A pironi, a aținti, a fixa (obiecte luminoase). M-am lungit în iarba de pe marginea drumului și am sticlit ochii la stele pînă după miezul nopții. HOGAȘ, DR. 259. – Variantă: (Mold.) stecli (SADOVEANU, Z. C. 332, CREANGĂ, P. 260, EMINESCU, N. 8, RUSSO, S. 22) vb. IV.

A STICLI ~esc intranz. 1) (despre lucruri) A avea un luciu ca de sticlă. 2) (despre ochi) A avea o strălucire deosebită (din cauza unei emoții); a sclipi; a scânteia. ◊ Cine știe pe unde îi ~esc ochii cine știe unde se află (și cum o mai duce). [Sil. sti-cli] /Din sticlă

sticlì v. a luci fix: ochii săi sticliau.

sticlésc v. tr. (d. sticlă). Vest. Strălucesc în întuneric: ochiĭ lupuluĭ sticleaŭ în întuneric. – În est steclesc.

sticli (a ~) (desp. sti-cli) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sticlesc, 3 sg. sticlește, imperf. 1 sticleam; conj. prez. 1 sg. să sticlesc, 3 să sticlească

sticli (a ~) (sti-cli) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sticlesc, imperf. 3 sg. sticlea; conj. prez. 3 să sticlească

sticli vb. (sil. -cli), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sticlesc, imperf. 3 sg. sticlea; conj. prez. 3 sg. și pl. sticlească

sticlesc, -cleam 1 imp.

STICLIT adj. v. ațintit, fixat, pironit, țintit, țintuit.

sticlit adj. v. AȚINTIT. FIXAT. PIRONIT. ȚINTIT. ȚINTUIT.

STICLI vb. 1. v. străluci. 2. a luci, a scânteia, a sclipi, a străluci, (rar) a strălumina. (Albe coifuri ~.)

STICLI vb. v. aținti, fixa, pironi, ținti, țintui.

sticli vb. v. AȚINTI. FIXA. PIRONI. ȚINTI. ȚINTUI.

STICLI vb. 1. a licări, a luci, a scăpăra, a scînteia, a sclipi, a străluci. (Ochii îi ~.) 2. a luci, a scînteia, a sclipi, a străluci, (rar) a strălumina. (Albe coifuri ~.)