20 de definiții pentru steblă
din care- explicative (14)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
STEBLĂ, steble, s. f. (Pop.) Tulpină; lujer; ramură. ♦ Mănunchi. – Din sl. stĭblĭ.
STEBLĂ, steble, s. f. (Pop.) Tulpină; lujer; ramură. ♦ Mănunchi. – Din sl. stĭblĭ.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
steblă sf [At: PSALT. 310/16 / V: (reg) steab~, (înv) stib~, șt~, știb~ / Pl: ~le / E: vsl стьбль, стєбль] 1 (Îvp) Tulpină. 2 (Pop) Mănunchi. 3 (Reg; îf șteblă) „Cosițele puse cunună pe cap”. corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STEBLĂ, steble, s. f. Tulpină, lujer. Dinaintea cerdacului stăreției se mai înșirau cîteva cîrciumărese cu stebla înaltă și florile ruginii. SADOVEANU, P. M. 58. În locul unde căzură aceste scîntei, răsări îndată două steble de busuioc. ISPIRESCU, L. 65. Rupeți fir De calomfir Și-o steblă de busuioc. TEODORESCU, P. P. 16. ♦ Mănunchi; smoc. Popa... cu o cruce în mînă și cu o steblă de busuioc într-alta, umblă cu botezul, din casă în casă. STANCU, D. 32. Dar Ioviță ce făcea? O steblă de flori cerea. PĂSCULESCU, L. P. 262. Își vedea ibovnica Cum o bătea maică-sa... Cu steblă de busuioc Peste subțirel mijloc. TEODORESCU, P. P. 321. – Variantă: stemblă (ȘEZ. II 95) s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STEBLĂ ~e f. pop. 1) Tulpină de plantă erbacee. 2) Ramură a acestei tulpini. 3) (despre flori, iarbă, fân etc.) Cantitate de fire câte se pot apuca într-o mână; mănunchi. /<sl. stibli, stebli
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
steblă f. mănunchiu: steble de busuioc ISP. [Slav. STĬBLO, cotor].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
stéblă f., pl. e (bg. steblo, vsl. stĭblo, cotor. Cp. cu stobor și ștevie). Vechĭ (Ps. S. Cor.). Paĭ. Azĭ. Vest. Est. Mănuchĭ, smoc, chită, buchet: o steblă de busuĭoc (Cod. M. N. 1,87, și ChN. I, 121). – Și șteblă. În Btș. steablă, pl. steble și stiblă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
stâblă sf vz steblă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
steablă sf vz steblă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
stiblă sf vz steblă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
șteblă sf vz steblă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
știblă1 sf vz steblă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
STEMBLĂ s. f. v. steblă.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
steáblă, V. steblă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ștéblă, V. steblă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
steblă (pop.) (desp. ste-blă) s. f., g.-d. art. steblei; pl. steble
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
steblă (pop.) (ste-blă) s. f., g.-d. art. steblei; pl. steble
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
steblă s. f. (sil. -blă), g.-d. art. steblei; pl. steble
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
STEBLĂ s. v. buchet, mănunchi, trunchi, tulpină.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
steblă s. v. BUCHET. MĂNUNCHI. TRUNCHI. TULPINĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
steblă (-le), s. f. – 1. Lujer. – 2. Ramură. – 3. Mănunchi. Sl. stĭblije, stĭblo (Cihac, II, 365; Conev 50; Pușcariu, Dacor., VIII, 113).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: ste-blă
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
steblă, steblesubstantiv feminin
- 1. Lujer, ramură, trunchi, tulpină. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Dinaintea cerdacului stăreției se mai înșirau cîteva cîrciumărese cu stebla înaltă și florile ruginii. SADOVEANU, P. M. 58. DLRLC
- În locul unde căzură aceste scîntei, răsări îndată două steble de busuioc. ISPIRESCU, L. 65. DLRLC
- Rupeți fir De calomfir Și-o steblă de busuioc. TEODORESCU, P. P. 16. DLRLC
-
- Popa... cu o cruce în mînă și cu o steblă de busuioc într-alta, umblă cu botezul, din casă în casă. STANCU, D. 32. DLRLC
- Dar Ioviță ce făcea? O steblă de flori cerea. PĂSCULESCU, L. P. 262. DLRLC
- Își vedea ibovnica Cum o bătea maică-sa... Cu steblă de busuioc Peste subțirel mijloc. TEODORESCU, P. P. 321. DLRLC
-
-
etimologie:
- stĭblĭ DEX '98 DEX '09