STIBÍNĂ, stibine, s. f. Sulfură naturală de stibiu, cristalizată în sistemul rombic. – Din fr. stibine, germ. Stibin.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ibogdank | Semnalează o greșeală | Permalink

STIBÍNĂ s.f. Sulfură naturală de stibiu. [< fr. stibine].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

STIBÍNĂ s. f. sulfură naturală de stibiu; antimonit. (< fr. stibine, germ. Stibin)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

STIBÍNĂ s. (CHIM.) antimonit.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

stibínă s. f., g.-d. art. stibínei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink