sterpezit, ~ă a vz strepezit

respezi v vz strepezi

scripezi v vz strepezi

stărpezi v vz strepezi

stărpiți v vz strepezi

sterbezi v vz strepezi

sterpeji v vz strepezi

sterpezi v vz strepezi

străpezi v vz strepezi

strepăzi v vz strepezi

strepeti v vz strepezi

strepezi [At: CORESI, EV. 168 / V: (reg) resp~, scrip~, stărp~, stărpiți, sterbe~, sterpeji, sterp~, ~răp~, ~păzi, ~eti, ~ripezi, ~ripiti^[1], șterp~, ștr~, trebegi, trepegi, tr~, tripizi / Pzi: ~zesc / E: ns cf strepede] 1 vr (D. dinți, gură) A avea o senzație neplăcută (de astringență), de obicei din cauza consumului de fructe acre sau necoapte Si: (reg) a se sărbezi² (4). 2-3 vtr (Fig) A deveni sau a face să devină ursuz, supărat, nervos Si: a (se) supăra, a (se) enerva (5-6). 4 vr (Mun; d. lapte; pcf) A se sărbezi² (1).

strepezit, ~ă a [At: ANON. CAR. / V: (reg) sterp~, ~ripiz~ / Pl: ~iți, ~e / E: strepezi] 1 (D. dinți, gură etc.) Care are o senzație neplăcută specifică (de astringență), de obicei în urma consumării de fructe acre sau necoapte Si: (reg) streped¹. 2 (Fig; d. oameni) Care a ajuns la o stare sufletească de suprasaturație, de plictiseală, de oboseală, de dezgust, de silă etc. (față de ceva sau de cineva) Si: sătul. 3 (D. manifestări ale oamenilor) Care exprimă, trădează o astfel de stare Si: morocănos.

stripezi v vz strepezi

stripizi^[1] v vz strepezi

stripizit, ~ă a vz strepezit

terpiți v vz strepezi

trebegi v vz strepezi

trepezi v vz strepezi

* DINTE sm. 1 Fiecare din oscioarele înfipte în făcile omului și ale multor animale care serveșc ca organe ale masticațiunii, ca arme de atac sau de apărare (🖼 1828-1830): a-i crește, a-i cădea, a scoate un ~; a-l durea dinții; dinți de lapte, cei dintîiu dinții ai copilului, în număr de 20, cari cad pe rînd pînă la vîrsta de 7 ani și în locul cărora cresc alții; dinți artificiali, dinți falși, nume dat dinților puși de dentist, spre a înlocui pe cei cei lipsesc; Ⓕ: a tăia ca dinții babei, a nu tăia de loc, a nu fi ascuțit, a avea știrbituri (vorb. de uneltele tăioase); 🌦 Ⓕ: e soare cu dinți, se zice cînd se arată soarele pe cer pe un ger strășnic; – (P): mai aproape dinții decît părinții, ne pasă mai mult de noi decît de alții; ochiu pentru ochiu, ~ pentru ~; se zice de o răzbunare egală cu suferința îndurată; a-și lua înima în dinți, a-și face curaj, a se îmbărbăta; a se scobi în dinți de un lucru, a-și lua nădejdea de a mai căpăta un lucru, a fi silit să renunțe la ceva; 👉 CAL, STREPEZI ¶ 2 🔧 pr. anal. Vîrf, colț ascuțit: dinții pieptenului, ferestrăului: dinții unei roate dințate; dinții unei frunze ¶ 3 🌿 DINTELE-CALULUI sau PORUMBUL-DINTE-DE-CAL, varietate de porumb de origine americană, ale cărui boabe au la vîrf un sănțuleț ca mișuna de la dintele calului (🖼 1831); DINTELE-DRACULUI, plantă ierboasă cu gust de piper, cu flori albe, roșii – purpurii sau verzui, numită și „iarbă-iute” „,iarbă-roșie”, „piperul-bălții” sau „piperul-broaștei”; crește prin locuri umede, prin mlaștini, bălți sau pîraie (Polygonum hydropiper) (🖼 1832) [lat. dentem].

STREPEZI, strepezesc, vb. IV. Refl. (Despre dinți) A se irita, producînd o senzație foarte neplăcută, din cauza consumului de fructe acre. Mi s-au strepezit toți dinții. TOPÎRCEANU, B. 91. Unul mănîncă aguridă și altuia i se strepezesc dinții sau părinții mănîncă aguridă și fiilor li se strepezesc dinții (= unul face greșeala și altul trage ponosul). ◊ Tranz. Ie o înghețată, doar te-i mai răcori... De care poftești?... De alămîie?... – Ba nu, că-mi strepezesc dinții. ALECSANDRI, T. I 159. La privire v-arătați prea bune, Dar verzi, în loc să folosiți, Voi dinții strepeziți. DONICI, la TDRG. (Fig.) Pe Manlache îl prinsese un neastîmpăr, care i-a strepezit tot sîngele din vine. POPA, V. 251. Mizeria aceasta îl strepezea pe Pașadia. M. I. CARAGIALE, C. 134.

STREPEZIT, -Ă, strepeziți, -te, adj. (Despre dinți) Iritat de fructe acre. (Fig.) Avea din cînd în cînd cîte un surîs strepezit de parcă ar fi mîncat aguridă. CAMIL PETRESCU, P. 217. Safta plecase cu sufletul strepezit de dezgust. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 215. ♦ (Despre culori) Cu tonuri prea aprinse, care irită vederea. Ion Ozun a trecut cu privirea lui vie, de viezure... la mahalagioaica văpsită înflăcărat sub pălăria de catifea verde-strepezit. C. PETRESCU, C. V. 28.

A STREPEZI pers. 3 ~ește tranz. A face să se strepezească. /cf. strepede

A SE STREPEZI pers. 3 se ~ește intranz. (despre dinți și cavitatea bucală) A se irita puternic și dureros în urma consumării de alimente astringente (în special fructe acre). /cf. sterpede

strepezì v. se zice de starea bolnavă a gingiilor provocată de influența unor sucuri acre (dinții strepezesc când se mănâncă mere acre sau necoapte): părinții mănâncă aguridă și fiilor li se strepezesc dinții. CR. [Derivat dela strepede: lit. a se înăcri ca strepedea].

sterpezesc, V. strepezesc.

strepezésc și (maĭ rar) străp- și sterp- v. tr. (alb. strapizoj, maltratez, d. it. strapazzare, a uza prea, care vine d. pazzo, nebun. V. ștrapaț. Cp. cu mă bălăbănesc). Ostenesc dințiĭ pin acreală așa în cît să nu maĭ pot mînca: lămîĭa strepezește dințiĭ (Și intr. în L. V. dințiĭ strepezesc). V. refl. Părințiĭ mănîncă aguridă, și copiilor li se strepezesc dințiĭ (Prov.). V. știresc, zălesc.

strepezi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. strepezesc, 3 sg. strepezește, imperf. 1 strepezeam; conj. prez. 1 sg. să strepezesc, 3 să strepezească

strepezi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. strepezesc, imperf. 3 sg. strepezea; conj. prez. 3 să strepezească

strepezi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. strepezesc, imperf. 3 sg. strepezea; conj. prez. 3 sg. și pl. strepezească

strepezi

strepezesc, -zeam 1 imp.

strepezi (-zesc, -it), vb. – A produce o senzație de iritare a dinților. – Var. sterpezi. Origine incertă. Ar putea proveni din strepede, ca sp. hormiguear „a avea mîncărime”, de la hormiga; sau din lat. interpedῑre „a se prinde” (cf. REW 4494) prin intermediul unei forme *exterpedῑre și poate printr-o apropiere cu a serbezi. Alte explicații sînt la fel de îndoielnice; din sl. strupititi „a deveni aspru” (Cihac, II, 372; Conev 86); din lat. stupidῑre (Crețu 371); din strepede, dar prin intermediul ideii de „a înțepa, ca insectele strivite” (Tiktin); din lat. *extorpĭdῑre „a înțepeni” (Candrea); din serpidus < lat. serpĕre, prin intermediul alb. štrep (Philippide, II, 734); din it. strapazzare „a maltrata”, cf. alb. strapizoń (Scriban). Uz general (ALR, I, 90). – Der. strepezeală, s. f. (iritare a dinților).

STREPEZI vb. (reg.) a se sărbezi. (I s-au ~ dinții.)

STREPEZIT adj. (Transilv.) streped. (Dinți ~ți.)

STREPEZI vb. (reg.) a se sărbezi. (I s-au ~ dinții.)

STREPEZIT adj. (Transilv.) streped. (Dinți ~.)

strepezí, strepezesc, v.r.t. A produce o senzație de iritare în regiunea dinților, din cauza consumului de fructe acre: „Ori ți-o strepezit dinții” (Memoria, 2001: 64). – Probabil din lat. *extorpidire (DEX; v. și DER); cf. strepede (MDA).

strepezi, strepezesc, vb. refl. și tranz. – A produce o senzație de iritare în regiunea dinților, din cauza consumului de fructe acre: „Ori ți-o strepezit dinții” (Memoria, 2001: 64). – Probabil din lat. *extorpidire (< torpidus) (DEX; v. și DER); cf. strepede (MDA).

strepezi, strepezesc, vb. refl. și tranz. – A produce o senzație de iritare în regiunea dinților și a mucoasei bucale, din cauza consumului de fructe acre: „Ori ți-o strepezit dinții” (Memoria 2001: 64). – Probabil din lat. *extorpidire (< torpidus) (DEX).