sterpar, ~ă [At: GCR II, 258 / V: stălp~, stărpare^[1] sf, stâr~ / Pl: ~i, ~e / E: sterp + -ar] 1 sm (Pop) Cioban care păzește oile sterpe (24, 26), miorii și berbecii Si: (reg) sterpetar. 2 sn Stărpărie (2). 3 sf (Trs; îf sterpare) Totalitatea oilor sterpe (24, 26) dintr-o stână Si: (reg) sterpet (1). 4 sf (Reg; îf stărpare) Epitet depreciativ pentru o femeie stearpă (28). 5 sm Sterp (34).

sterpar m. cioban care păzește sterpele cu berbeci.

sterpár m. Cĭoban la oile sterpe.

stălpar sm vz sterpar

stârpar sm vz sterpar

șterpar sm vz sterpar

STERPAR s. (reg.) sterpetar. (~ul este ciobanul care păzește oile sterpe.)

*STERPAR s. (reg.) sterpetar. (~ este ciobanul care păzește oile sterpe.)

sterpar, -ă, adj., s.m., n. și f. 1. (s.m., pop.) cioban care păzește oile sterpe, miorii și berbecii; sterpetar. 2. (s.n., reg.) loc îngrădit la stână pentru oile sterpe, miei și berbeci; stărpărie. 3. (s.n., reg.) scoc la moară. 4. (s.f., reg.; în forma: sterpare) totalitatea oilor sterpe dintr-o stână; sterpet. 5. (s.f., reg.; în forma: stărpare; deprec.) femeie stearpă.

sterpar, sterpari, sterpare, s.m., s.n. – 1. Păcurar care păzește oile sterpe, miorii și berbecii. 2. Loc îngrădit la stână pentru oile sterpe: „În strunguța oilor, / În sterparu sterpelor” (Ștețco, 1990: 91-92). – Din sterp + suf. -ar (MDA).

sterpar, -i, -e, s.m., s.n. – 1. Păcurar care păzește oile sterpe, miorii și berbecii. 2. Loc îngrădit la stână pentru oile sterpe: „În strunguța oilor, / În sterparu sterpelor” (Ștețco 1990: 91-92). – Din sterp + -ar.