STEREOSTATICĂ s. f. Ramură a fizicii care tratează despre echilibrul corpurilor solide.

STEREOSTATICĂ s.f. Parte a fizicii care studiază echilibrul corpurilor solide. [Gen. -cii. / < fr. stéréostatique, cf. gr. stereos – solid, statikos – care stă în echilibru].

STEREOSTATICĂ f. Ramură a fizicii care se ocupă cu studiul legilor echilibrului corpurilor solide; statica solidelor. /<fr. stéréostatique

STEREOSTATIC, -Ă, stereostatici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a fizicii care studiază echilibrul corpurilor solide. 2. Adj. Care aparține stereostaticii (1), privitor la stereostatică. [Pr.: -re-o-] – Din fr. stéréostatique.

stereostatic, ~ă [At: CADE / P: ~re-o~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr stéréostatique] 1 sf Ramură a fizicii care studiază echilibrul corpurilor solide. 2 a Care aparține stereostaticii (1). 3 a Privitor la stereostatică (1).

STEREOSTATIC, -Ă, stereostatici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a fizicii care studiază echilibrul corpurilor solide. 2. Adj. De stereostatică (1). [Pr.: -re-o-] – Din fr. stéréostatique.

STEREOSTATIC, -Ă adj. Referitor la stereostatică. [Cf. fr. stéréostatique].

STEREOSTATIC, -Ă I. adj. referitor la stereostatică. II. s. f. ramură a fizicii care studiază echilibrul corpurilor solide. (< fr. stéréostatique)

stereostatică (desp. -re-os-ta-/-o-sta-) s. f., g.-d. art. stereostaticii corectat(ă)

!stereostatică (-re-os-ta-/-o-sta-) s. f., g.-d. art. stereostaticii

stereostatică s. f. (sil. -re-o-; mf. -sta-), g.-d. art. stereostaticii