STEREOIZOMER, stereoizomeri, s. m. (La pl.) Substanțe izomere care diferă între ele prin modul de aranjare în spațiu a atomilor dintr-o moleculă. [Pr.: -re-o-i-] – Din fr. stéréo-isomère.

stereoizomer sm [At: DL / P: ~re-o-i~ / Pl: ~i / E: fr stéréo-isomère] Substanță care are în moleculă același număr de atomi din fiecare element ca și altă substanță, dar care diferă de aceasta prin modul de aranjare a atomilor în spațiu.

STEREOIZOMER, stereoizomeri, s. m. Substanță care are în moleculă același număr de atomi din fiecare element ca și altă substanță, dar care diferă de aceasta prin modul de aranjare a atomilor în spațiu. [Pr.: -re-o-i-] – Din fr. stéréo-isomère.

STEREOIZOMER s.m. Substanță care are în moleculă același număr de atomi din fiecare element, dar care diferă prin modul de aranjare a acestor atomi în spațiu. [Pron. -re-o-i-. / cf. fr. stéréo-isomère].

STEREOIZOMER s. m. substanță izomeră care diferă prin modul de angajare în spațiu a atomilor din moleculă. (< fr. stéréo-isomère)

STEREOIZOMER ~i m. Substanță care are aceeași compoziție chimică cu alte substanțe similare, dar diferă de acestea prin aranjarea în spațiu a atomilor din moleculă. /<fr. stéréo-isomere

STEREOIZOMERI s. m. pl. Substanțe care au în moleculă același număr de atomi din fiecare element chimic, dar care diferă între ele prin modul de aranjare a acestor atomi în spațiu.

stereoizomer (desp. -re-o-i-) s. m., pl. stereoizomeri

stereoizomer (-re-o-i-) s. m., pl. stereoizomeri

stereoizomer s. m. (sil. -re-o-i-), pl. stereoizomeri