STEREOACÚSTICĂ s. f. Ramură a acusticii care se cupă cu determinarea direcțiilor din care vin sunetele. [Pr.: -re-o-a-] – Din fr. stéréo-acoustique.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

STEREOACÚSTICĂ f. Ramură a acusticii care se ocupă cu studiul sunetelor sub aspectul determinării direcției din care pornesc acestea. /<fr. stéréoacustique
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

STEREOACÚSTICĂ s.f. Ramură a acusticii care se ocupă cu determinarea direcțiilor din care vin sunetele. [Pron. -re-o-a-, gen. -cii. / cf. fr. stéréoacoustique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

STEREOACÚSTICĂ s. f. ramură a acusticii care se ocupă cu determinarea direcțiilor din care vin sunetele. (< fr. stéréoacustique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

stereoacústică s. f. (sil. -re-o-a-), g.-d. art. stereoacústicii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink