stercoremie sf [At: DN² / Pl: (rar) ~ii / E: fr stercoremie] Stare toxică produsă prin resorbția unor substanțe din conținutul intestinal în cursul constipațiilor prelungite sau al ocluziilor intestinale.

STERCOREMIE s.f. Intoxicație provocată prin resorbția unor substanțe din conținutul intestinal în cursul unei constipații prelungite sau ocluzii intestinale. [Gen. -iei. / < fr. stercorémie, cf. lat. stercus – excrement, gr. haima – sînge].

STERCOREMIE s. f. intoxicație provocată prin resorbția unor substanțe din conținutul intestinal în cursul unei constipații prelungite sau ocluzii intestinale. (< fr. stercorémie)

stercoremie s. f., art. stercoremia, g.-d. art. stercoremiei; pl. stercoremii, art. stercoremiile (desp. -mi-i-)

stercoremie s. f., art. stercoremia, g.-d. art. stercoremiei; pl. stercoremii, art. stercoremiile

stercoremie s. f., art. stercoremia, g.-d. art. stercoremiei; pl. stercoremii, art. stercoremiile