STENTOR, stentori, s. m. (în sintagma) Voce (sau glas) de stentor = (cu aluzie la un personaj din Iliada) voce bărbătească puternică. – Din fr. stentor.

stentor [At: BARIȚIU, P. A. I, 537 / Pl: ~i / E: fr stentor] 1 sm (Îs) Voce (sau glas) de ~ Voce bărbătească puternică, răsunătoare. 2-3 sm, a (Pex) (Bărbat) care are o voce de stentor (1).

STENTOR, stentori, s. m. (În sintagma) Voce de stentor = (cu aluzie la un personaj din Iliada) voce foarte puternică. – Din fr. stentor.

STENTOR, stentori, s. m. (Numai în expr.) Voce de stentor = (cu aluzie la un personaj din Iliada) voce foarte puternică.

STENTOR s.m. 1. Om cu voce puternică. 2. Specie de maimuță urlătoare. [< fr. stentor, germ. Stentor, cf. Stentor – erou grec din războiul troian].

STENTOR s. m. 1. om cu voce puternică. 2. specie de maimuță urlătoare. (< fr. stentor)

STENTOR ~i m.: Voce de ~ voce foarte puternică. /<fr. stentor

Stentor m. 1. erou grec dela împresurarea Troiei, a cărui voce era puternică și răsunătoare; 2. fig. o voce de Stentor.

stentor (om cu voce puternică) s. m., pl. stentori

+Stentor (erou cu o voce puternică) s. propriu m.

stentor s. m., pl. stentori

stentor s. m., pl. stentori

Stentor, erou grec care a participat la războiul troian. Cînd striga, Stentor acoperea cu vocea sa glasurile a cincizeci de oameni.