STEN, steni, s. m. Unitate de măsură a forței egală cu o mie de newtoni. – Din fr. sthène.

sten sm [At: DL / Pl: ~i / E: fr sthène] Unitate de măsură a forței egală cu o mie de newtoni.

STEN, steni, s. m. Unitate de măsură a forței egală cu forța care imprimă o accelerație de un metru pe secundă la pătrat unei mase de o tonă. – Din fr. sthène. corectat(ă)

STEN s. m. Unitate de forță în sistemul de unități MTS (metru, tonă, secundă), egală cu forța prin care se imprimă unei mase de o tonă o accelerație de un metru pe secundă la pătrat.

STEN s.m. (Fiz.) Unitate de forță egală cu forța imprimată unei mase de o tonă, de o accelerație de un metru pe secundă la pătrat.^[1] [< fr. sthène]. corectat(ă)

STEN s. m. unitate de măsură pentru forță, cu o forță de 1000 de newtoni. (< fr. sthène)

STEN ~i m. fiz. Unitate de măsură a forței egală cu forța care imprimă o accelerație de un metru pe secundă la pătrat unei mase de o tonă. /<fr. sthene

sten s. m., pl. steni

sten s. m., pl. steni

sten s. m., pl. steni

STEN-, v. STENO-. □ ~odont (v. -odont), adj., cu dinți înguști; ~oxibionte (v. oxi-, v. -biont), s. n. pl., organisme care suportă numai mici schimbări în cantitatea de oxigen din mediul lor de viață.