STELNIȚĂ, stelnițe, s. f. (Reg.) Ploșniță. – Din sb. stenica.

stelniță sf [At: ȘINCAI, în DR. V, 557 / V: stăl~, ~eal~ (reg) stal~ / Pl: ~țe și (rar) ~ți / E: scr stenica] (Pop) 1-5 Ploșniță (Cimex lecturarius, Cimex columbarius, Cimex prasinus, Eurygaster maura, Euryderma ornata).

STELNIȚĂ, stelnițe, s. f. (Reg.) Ploșniță. – Din scr. stenica.

STELNIȚĂ, stelnițe, s. f. (Regional) Ploșniță. Dintre insectele cele mai neplăcute și mai nesuferite este ploșnița... numită... încă și stelniță. MARIAN, INS. 430.

stelniță f. Mold. Tr. păduche de lemn [Slav. STIENIȚA].

stélniță f., pl. e (sîrb. stjenica, bg. vsl. stĭenica, d. stĭena, zid, părete, peatră, adică „care trăĭește în părete”. V. stîncă. P. epentezâ, cp. cu velniță). Ban. Olt. Ploșniță.

stălnâță sf vz stelniță

stălniță sf vz stelniță

stealniță sf vz stelniță

stelniță (pop.) s. f., g.-d. art. stelniței; pl. stelnițe

stelniță (reg.) s. f., g.-d. art. stelniței; pl. stelnițe

stelniță s. f., g.-d. art. stelniței; pl. stelnițe

stelniță (-țe), s. f. – Ploșniță (Acanthia lectularia). Sl. stĕnica (Miklosich, Slaw. Elem., 47; Cihac, II, 367; Conev 52), cf. sb. stjenica, slov. stenica. – Der. stelnicariță, s. f. (păducherniță, Lepidium ruderale).

STELNIȚĂ s. v. păduche-de-lemn, ploșniță.

stelniță s. v. PĂDUCHE-DE-LEMN. PLOȘNIȚĂ.

MOARTEA-STELNIȚELOR s. v. păducherniță.

moarte s.f. I 1 decedare, deces, dispariție, expiere, pieire, prăpădire, răposare, sfârșit¹, stingere, sucombare, <livr.> exitus, extincție, <rar> răposat¹, <înv. și pop. > săvârșire, sfârșenie, <pop.> pierzanie, pierzare, <înv. și reg.> cataroi², <reg.> devlă, petrec, pieiște, pocaină, topenie, <înv.>concenire, istov, lipsire, mortăciune, petrecanie, petrecere, pierdere, piericiune, prăpăditură, prestavlenie, pristăvire, răsuflarea sufletului (v. răsuflare), săvârșenie, săvârșit¹, scădere, sconcenie, slobozitul vieții (v. slobozit¹), <eufem.> plecare, <fig.> adormire, apunere, apus¹, deznodământ final, deznodământ tragic, <fig.; rar> nimicire, pahar mortal, <fig.; înv. și pop.> paharul morții (v. pahar), strămutare, <fig.; înv.> deznodământ fatal, expirare, expirație, <fig.; iron. sau peior.> crăpare, <arg.> mierleală, mierlire. Moartea poetului a provocat durere. 2 (în concepțiile relig.) <înv.> neviață, <fig.> liniște de veci, liniște eternă, liniște veșnică, odihnă de veci, odihnă veșnică, odihnire, pace, repaus, repaus etern, somnul cel veșnic (v. somn²), somnul de veci (v. somn²), somnul mormântului (v. somn²), somnul morții (v. somn²), somnul veșnic (v. somn²), somnul veșniciei (v. somn²), <fig.; rar> mormânt, pacificare, <fig.; înv. și pop.> noapte, repauzare, <fig.; înv.> somn etern (v. somn²). Moartea este fără sfârșit. 3 (med., med. vet.) moarte aparentă = letargie, somn letargic (v. somn²), stare letargică, <înv.> letarg. În timpul morții aparente pacientul este inconștient, imobil și poate răspunde doar la stimuli exteriori puternici; moarte cerebrală = comă depășită. Moartea cerebrală este caracterizată prin abolirea funcțiilor vitale; moarte subită = <înv.> moarte momentană. Moartea subită este moartea prin sincopă; (înv.) moarte momentană v. Moarte subită. 4 (jur.; adesea determ. prin „de om”) asasinat¹, crimă, homicid, omor, omorâre, omucidere, ucidere, <rar> nelegiuire, <înv.> deșugubină, omucid, ucigărie, ucigătură, ucisătură, <înv.; astăzi poetic> sânge, <arg.> merinoi, mortăciune. A fost condamnat pe viață pentru moarte de om. 5 (jur.) condamnare la moarte, executare, execuție, execuție capitală, pedeapsă capitală, <înv.> certarea morții (v. certare), pedeapsa morții (v. pedeapsă), pierderea capului (v. pierdere). Criminalul a scăpat de moarte în urma unei grațieri. 6 (art. Moartea; în credințe și superstiții; nm. pr.) <pop.; eufem.> Samodiva (v. samodivă), <fam.; glum.; eufem.> Moțata (v. moțat), <reg.; eufem.> Despletita (v. despletit), Sfânta (v. sfânt). Moartea l-a luat prea repede dintre noi. 7 (înv. și reg.) v. Letalitate. Mortalitate. 8 (jur.; înv.) moarte vajnică v. Omor cu premeditare. 9 (poetic) v. Carnaj. Masacru. Măcel. Omor. 10 fig. <fig.> dispariție. Prietenia dintre ei nu este supusă morții. Neînțelegerile dintre cei doi acționari au dus la moartea companiei. II 1 (art.; med. vet.; pop.) moartea-găinilor v. Cobe. 2 (med.; înv. și reg.; adesea urmat de determ. care indică specificul originea etc.) v. Epidemie. Molimă. 3 (art.; anat.; reg.) moartea-cailor = moartea-calului v. Tâmplă¹. 4 (art.; bot.; reg.) moartea-porcilor v. Lăsnicior. Zârnă (Solanum nigrum); moartea-stelnițelor v. Păducherniță (Lepidium ruderale).

moartea-stelnițelor s. v. PĂDUCHERNIȚĂ.

stélniță, stelnițe, s.f. Ploșniță (Acanthia lectularia): „Păduchii de la țigani, / Stelnițele de la jidani” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 220). ■ (onom.) Stelnițe, poreclă pentru locuitorii din Chechiș. – Din sl. stĕnica (Șăineanu, Scriban, DEX), din scr. stenica (MDA).

stelniță, stelnițe, s.f. – Ploșniță (Acanthia lectularia): „Păduchii de la țigani, / Stelnițele de la jidani” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 220). ♦ (onom.) Stelnițe, poreclă pentru locuitorii din Chechiș. – Din sl. stĕnica (Șăineanu, Scriban; Miklosich, Cihac, Conev, cf. DER; DEX), din scr. stenica (MDA).

stelniță, -e, s.f. – Ploșniță (Acanthia lectularia). Stelnițe, poreclă pentru locuitorii din Checiș. – Din sl. stĕnica.