7 definiții pentru stelionat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
stelionat sn [At: PROT. – POP., N. D. / P: ~li-o~ / Pl: ~e / E: fr stellionat, lat stellionatus] (Jur) Delict constând în vânzarea sau ipotecarea unui bun la mai multe persoane deodată.
STELIONAT s.n. Vînzare sau ipotecare a unui bun la mai multe persoane deodată. [Pron. -li-o-. / < fr. stellionat, cf. lat. stellionatus].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STELIONAT s. n. vânzare sau ipotecare a unui bun la mai multe persoane deodată. (< fr. stellionat, lat. stellionatus)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
STELIONAT ~e n. jur. Delict constând în vânzarea sau ipotecarea unui bun la mai multe persoane deodată. /<fr. stellionat, lat. stellionatus
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*stelionát n., pl. e (lat. stellionatus, d. stellio, șopîrlă și [fig.] șarlatan, pin aluz. la schimbarea peliĭ). Jur. Delictu celuĭ ce vinde saŭ ipotechează o casă care nu e a luĭ saŭ vinde casa luĭ proprie, dar ascunde că-ĭ ipotecată.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*stelionatár m. (d. stelionat). Jur. Vinovat de stelionat.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
stelionat s. n., pl. stelionate
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
stelionat, stelionatesubstantiv neutru
- 1. Vânzare sau ipotecare a unui bun la mai multe persoane deodată. DN
etimologie:
- stellionat DN