STELÉSC ~eáscă (~éști) Care ține de stele; propriu stelelor. /stele + suf. ~esc
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

STELÉSC, -EÁSCĂ, stelești, adj. (Înv.) Stelar. – Din stele (pl. lui stea) + suf. -esc.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

stelésc, steleáscă, adj. (înv.) 1. de stele; înstelat; stelar, stelin, stelesc. 2. (fig.) puternic.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

STELÍ, stelesc, vb. IV. Intranz. (În expr.) A-i steli (cuiva) ochii, se spune când cineva are o amețeală și i se pare că vede stele în fața ochilor. – Din stele (pl. lui stea).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

stelí, stelésc, vb. IV 1. (înv.) a luci. 2. (reg.; despre stele) a răsări.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink