opțiuni
  • info

2 intrări

22 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STELAR2, -Ă, stelari, -e, adj. Care aparține stelelor, privitor la stele. ◊ Hartă stelară = hartă care reprezintă constelațiile de pe bolta cerească. ♦ Care are formă de stea. ♦ (Rar) Plin de stele; înstelat. – Din fr. stellaire.

STELAR2, -Ă, stelari, -e, adj. Care aparține stelelor, privitor la stele. ◊ Hartă stelară = hartă care reprezintă constelațiile de pe bolta cerească. ♦ Care are formă de stea. ♦ (Rar) Plin de stele; înstelat. – Din fr. stellaire.

STELAR1, stelari, s. m. (Rar) Colindător cu steaua, copil care umblă cu steaua. – Stele (pl. lui stea) + suf. -ar.

stelar2, ~ă a [At: CONTA, O. F. 163 / Pl: ~i, ~e / E: fr stélaire] 1 Care aparține stelelor (1) Si: sideral, (înv) stelin (1), (înv) stelesc (1). 2 Privitor la stele (1) Si: sideral, (înv) stelin (2), (înv) stelesc (2). 3 Care provine din stele (1) Si: sideral, (înv) stelin (3), (înv) stelesc (3). 4 Caracteristic stelelor (1) Si: sideral (înv) stelin (4), (îvr) stelesc (4), stelnic (5). 5 (Îs) Astronomie ~ă Ramură a astronomiei care se ocupă cu studiul stelelor (1). 6 (Îs) Hartă ~ă Hartă care reprezintă constelațiile de pe bolta cerească. 7 (Fig) Care are valoare sau importanță deosebită. 8 Care are formă de stea (2), ca o stea (2) Si: stelat (1). 9 (Rar) De stele (2) Si: înstelat.

stelar1 sm [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 238v/18 / Pl: ~i / E: stele (pll stea) + -ar] 1 (Îvr) Astrolog (2). 2 (Pop) Colindător cu steaua (20).

STELAR1, stelari, s. m. (Rar) Colindător cu steaua, copil care umblă cu steaua. – Stea + suf. -ar.

STELAR1, stelari, s. m. Colindător cu steaua, copil care umblă cu steaua. În hămăitul întărîtat al unui cîne, pătrunseră într-o ogradă. Vasile apăra steaua cu bățul, – și clopoțelul sună sfios la ferestre... - Primiți stelari, întrebă Vasile? SADOVEANU, O. VII 343.

STELAR2, -Ă, stelari, -e, adj. 1. Al stelelor, de stele. Orașul era scăldat în lumină ireală, lumină stelară. C. PETRESCU, Î. II 119. ◊ Astronomie stelară = ramură a astronomiei care se ocupă cu studiul stelelor. Hartă stelară = hartă care reprezintă constelațiile pe bolta cerească. 2. În formă de stea. 3. (Neobișnuit) Plin de stele; înstelat. În noaptea naltă Ce s-a lăsat peste natură Se-ntrezăresc prin frunzătură Stelare-adîncuri ce tresaltă. MACEDONSKI, O. I 54.

STELAR, -Ă adj. Referitor la stele, al stelelor. ♦ În formă de stea. [Cf. fr. stellaire].

STELAR, -Ă adj. 1. referitor la stele. 2. în formă de stea; stelat. ♦ ganglion ~ = ganglion cervical al sistemului simpatic, care prezintă ramificații stelare. (< fr. stellaire, lat. stellaris)

STELAR ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de stele; propriu stelelor; astral; sideral. 2) Care are forma unei stele; ca o stea. /<fr. stellaire

stelar a. ce ține de stele: lumină stelară.

2) *stelár, -ă adj. (lat. stellaris). De stea, al stelelor: lumina stelară.

1) stelár m. (d. stea, stele). Băĭat care umblă cu steaŭa (VR. 3, 3, 176).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

stelar1 adj. m., pl. stelari; f. stelară, pl. stelare

stelar2 (înv., pop.) s. m., pl. stelari

stelar1 adj. m., pl. stelari; f. stelară, pl. stelare

stelar2 (rar) s. m., pl. stelari

stelar adj. m., pl. stelari; f. sg. stelară, pl. stelare

stelar s. m., pl. stelari

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STELAR adj. (ASTRON.) sideral, (înv.) stelin. (Lumină ~.)

STELAR adj. sideral, (înv.) stelin. (Lumină ~.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

stelar, stelari, s.m. 1. (înv.) astrolog. 2. (pop.) colindător cu steaua.

Intrare: stelar (adj.)
stelar1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stelar
  • stelarul
  • stelaru‑
  • stelară
  • stelara
plural
  • stelari
  • stelarii
  • stelare
  • stelarele
genitiv-dativ singular
  • stelar
  • stelarului
  • stelare
  • stelarei
plural
  • stelari
  • stelarilor
  • stelare
  • stelarelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: stelar (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stelar
  • stelarul
  • stelaru‑
plural
  • stelari
  • stelarii
genitiv-dativ singular
  • stelar
  • stelarului
plural
  • stelari
  • stelarilor
vocativ singular
  • stelarule
  • stelare
plural
  • stelarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

stelar, stelarăadjectiv

  • 1. Care aparține stelelor, privitor la stele. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: astral sideral stelin
    • format_quote Orașul era scăldat în lumină ireală, lumină stelară. C. PETRESCU, Î. II 119. DLRLC
    • 1.1. Astronomie stelară = ramură a astronomiei care se ocupă cu studiul stelelor. DLRLC
    • 1.2. Hartă stelară = hartă care reprezintă constelațiile de pe bolta cerească. DEX '09 DLRLC
    • 1.3. Care are formă de stea. DEX '09 DLRLC DN
      • 1.3.1. Ganglion stelar = ganglion cervical al sistemului simpatic, care prezintă ramificații stelare. MDN '00
    • 1.4. rar Plin de stele. DEX '09 DLRLC
      sinonime: înstelat
      • format_quote În noaptea naltă Ce s-a lăsat peste natură Se-ntrezăresc prin frunzătură Stelare-adîncuri ce tresaltă. MACEDONSKI, O. I 54. DLRLC
etimologie:

stelar, stelarisubstantiv masculin

  • 1. rar Colindător cu steaua, copil care umblă cu steaua. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote În hămăitul întărîtat al unui cîne, pătrunseră într-o ogradă. Vasile apăra steaua cu bățul, – și clopoțelul sună sfios la ferestre... – Primiți stelari, întrebă Vasile? SADOVEANU, O. VII 343. DLRLC
etimologie:
  • Stele (pluralul lui stea) + sufix -ar. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.